Am ieșit de la muncă având așa o poftă nebună de a mă plimba, ceva de speriat! Așa că m-am dus în plimbare într-o direcție unde nu prea am mai fost, o oră dus și o oră întors, de am crezut că nu mai ajung…

Chestia este că mi-a plăcut foarte mult plimbarea asta, pentru că, prima oară după multă vreme, eram doar eu și drumul. Și nu știu dacă știți piesa, dar eu v-o recomand, totuși:

norah jones – the long way home

Asculta mai multe audio diverse

Da, m-am simțit bine, doar eu și drumul și cerul înnorat dar lipsit de ploaie. Îmi pare rău, știu că sună egoist: eu și drumul sau drumul și cu mine, dar ceea ce încerc să fac să transpară prin cuvintele mele este ceva mai de grabă intim:

– Îmi place relația mea cu drumul, pentru că eu exist și pot alege orice drum, căci mă va primi. Deci sunt absolut liber să fiu eu și cu mine fără a mă simți ciudat.

Ah, regăsire!