Telefonul sună, sună, sună

Cred că am stabilit deja faptul că nu îmi place să vorbesc la telefon. Dar, mai mult, mă irit când telefonul sună în momente nepotrivite. Cam ca astăzi, de dimineață. Să vedeți aici conspirație.

Intru în autocar la Normandia, îi spun șoferului că am rezervare și că vreau să plec la Petroșani. Eh, fix în momentul ăla începe să-mi sune telefonul. Îmi cer scuze, politicos, de la om și mă îndrept spre locul meu. N-aveam telefonul la îndemână, așa că a trebuit să îndur un pic. Evident, spre deosebire de alte dăți, de data aceasta omul a insista, crezând că dorm, eu, care m-am trezit de la șapte și un minut.

Apoi, vine un tip de vinde icoane. Îmi iau două, eram cu laptopul în brațe și o fătucă mă roagă să mă ridic, pentru că ea are locul 24. Normal, iau laptopul de toartă și mă ridic. Eh, și fix atunci începe să-mi sune iar telefonul, telefon pe care, evident, nu-l aveam la înnemână. Ghinion, și de data asta a sunat mult și iritant, ca să-l aud.

4 Comentarii

  1. Trodat 24 mai 2010 la 07:11 - Raspunde

    ehhh

    se mai intampla si dastea, nu intotdeauna suna in momentul potrivit =)

    • Robin Molnar 24 mai 2010 la 15:31 - Raspunde

      =D De aceea există funcția magică numită vibrații. =D

  2. Molnar Bianca Andreea 26 mai 2010 la 03:01 - Raspunde

    Hihihi
    Eu te-am sunat!
    =D Ce rea sunt! :grr:

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.