Cred că am stabilit deja faptul că nu îmi place să vorbesc la telefon. Dar, mai mult, mă irit când telefonul sună în momente nepotrivite. Cam ca astăzi, de dimineață. Să vedeți aici conspirație.

Intru în autocar la Normandia, îi spun șoferului că am rezervare și că vreau să plec la Petroșani. Eh, fix în momentul ăla începe să-mi sune telefonul. Îmi cer scuze, politicos, de la om și mă îndrept spre locul meu. N-aveam telefonul la îndemână, așa că a trebuit să îndur un pic. Evident, spre deosebire de alte dăți, de data aceasta omul a insista, crezând că dorm, eu, care m-am trezit de la șapte și un minut.

Apoi, vine un tip de vinde icoane. Îmi iau două, eram cu laptopul în brațe și o fătucă mă roagă să mă ridic, pentru că ea are locul 24. Normal, iau laptopul de toartă și mă ridic. Eh, și fix atunci începe să-mi sune iar telefonul, telefon pe care, evident, nu-l aveam la înnemână. Ghinion, și de data asta a sunat mult și iritant, ca să-l aud.