Eram în gara mică din Cluj şi beam o cafea, însoţită evident de o ţigară. Şi, cum stăteam eu lângă garnitura ce mergea la Teiuş, unde aveam întâlnire cu un alt tren ce mergea la Simeria, numai ce văd eu cum trenul se porneşte din loc şi pleacă.

Am rămas prost. Eram cu cafeaua în stânga şi ţigara în dreapta şi vedeam cum pleacă trenul, la doi paşi de mine. Să fac infarct, nu alta. Mă şi gândeam cât de prost trebuie să fii să-ţi plece trenul de lângă tine. Evident, întrebarea era retorică pentru că nu doream să-mi aflu un răspuns.

"Trenul pleca,

iar eu îl priveam

ca o vacă,

în luna lui Marte!"

După ce mă asigur că trenul iese din gară mă întorc, cam crispat, la ghişeul de informaţii:

– Bună ziua. Nu vă supăraţi, eu nu înţeleg. Trebuie să iau trenul de Teiuş, iar pe bilet scrie ora 17,20 or el tocmai a plecat din gara mică.

– Daţi-mi să văd. Da, pleacă la ora 17,20.

– Doamnă, asta înţeleg. Ce nu înţeleg este unde a plecat garnitura pe care scria Teiuş şi care era fix lângă mine.

– L-aţi văzut plecând?

– Da!

– Înseamnă că a mers la curăţătorie.

Se prea poate. Garnitura iniţială era gri dar, când s-a întors, devenise roşie. Şi parcă nici vagoanele nu mai erau la fel, fiindcă din pătrăţoase deveniseră rotunde… Cafeaua are efecte secundare.