Un alt fel de urare

  • Brad de Crăciun din sticle de băutură

Tema este mai veche. Și totuși, este prezentă în fiecare an: “Sărbători fericite!” sau “Sărbăutori fericite!”? În timp, dilema aceasta am rezolvat-o în felul următor:

“Interesant” brad. Presupun că este “împodobit” așa pentru a propovădui uitarea, în care caz abordarea aleasă este cel puțin naivă: este inutil să bei ca să uiți de probleme, întrucât necazurile știu să înoate.

Poate, desigur, avem de-a face cu o abordare nouă, art nouveau post-modernist de factură consumeristă. Este interesant, dar ce sărbătorim?

Adică, înțeleg că nu toți suntem creștini și că semnificația sărbătorilor de iarnă diferă de la om la om, la fel cum diferă și în cadrul aceleiași religii, de aceea cred că putem exclude abordarea religioasă a chestiunii, refugiindu-ne în simbolistica ei.

Ca atare, ni se impune să ne întrebăm: Ce simbolizează acest brad? Comuniunea cu băutura? De ce nu cu oamenii? Consumul de băuturi alcoolice? De ce nu consumul de dragoste, de bunătate, de fericire? Iar sticlele de ce sunt goale? Ce simbolizează? Timpul trecut și prezentul gol? Uitarea cumpărată care nici uitare n-a fost, nici satisfacție n-a adus? Sau poate avem de-a face c-o profunzime filozofic-bahică: fericirea este trecătoare.

Evoluția civilizației umane nu este liniară. Din acest motiv, tradițiile sunt reciclate și reșapate într-un continuu proces de adaptare a vechiului la noul om, cu noile sale obiceiuri, cu noile sale norme.

Reflectând la aceasta și înțelegând că sărbătoarea babiloniană a solstițiului de iarnă a fost preluată de romani, care au transformat-o în Saturnalia – un festival al băuturii și orgiilor – devenită, odată cu extinderea creștinismului, sărbătoarea Crăciunului, coroborând cu fotografia de mai sus, care – totuși – exprimă o realitate crâncenă: aceea că mulți oameni se simt singuri de sărbători, putem concluziona că ne întoarcem la originea sinceră a sărbătorii: băutură și femei, nu neapărat în ordinea asta și nu neapărat doar femei.

Deci nu condamn, nu judec, nu sunt aspru, ci doar am dorit să încerc o analiză a ceea ce ne definește ca oameni, în acest context concluzia mea fiind aceea că a fi om înseamnă să încerci și să-ți dorești să fii fericit, indiferent de mijloacele prin care faci asta.

Iar eu, de exemplu, am fost fericit împodobind bradul și cântând, cu voce falsă, colinde românești și străine, de care fericire vă doresc și vouă.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.