Un cheeskake dintre acelea ce domnesc peste vreo limbă
Ce conține și bisccuite, dar și fructe și brânzică
Aștepta în farfurie furculița ce s-apleacă;

[…]

La un semn, o furculiță de pe masă se ridică
Și, c-o poftă nesătulă, prăjitura mi-o despică;
Iar brânzica cea fructată înspre gură se ridică
Dispărând întru vecie într-un hău de bucurie,
Căci din ființa sa cea dulce va rămâne peste timp
Firmitura cea dulceagă și-al meseanului gând tâmp.

[…]

Iată, vine o linguriță ca să fure și din ea
Cheesecake-ul, privind la dânsa, o întreabă cam așa:
– Ce vrei tu?
– Eu? Prăjitură. Și, de nu-i exagerat
Aș vrea și un vin pe lângă, să mă simt un împărat.

La un semn deschisă-i calea și s-apropie de tort
Un pahar de vin roze, bun la gust și bun la port.
– Tu ești Tokaji?
– Da, drăguță!
– Ai venit să mă despici,
Sau să te înfrupți din mine, asta-i tot vrei să-mi zici?
– Orice gând ai tu, drăguță,
M-au chemat și am sosit,
Cât suntem încă pe masă, eu îți zic: Sunt pregătit!

[…]

Dar lăsați măcar bacșiș, dacă v-a plăcut tratația
Un cheesecacke și-un pahar de vin, asta este consumația.
Și cum nu vii tu, chelner doamne!,
Ca punând mâna pe bani, să-mi dai și un bon de casă
Și încă-un cheesecake, la mulți ani!