Mă enervează la maxim vagonul acesta de clasa întâi fiindcă nu este ceea ce știu eu că ar trebui să fie. Îl aud cum merge pe șine, taga-dam, taga-dam, taga-dam, dar nu se mișcă așa și dau ca prostul din cap, degeaba, cum fac cățeii ăia care coțăie aerul.

Sau, și mai și, aud vagoanele celelalte făcând tă-dăm, tă-dăm, dar vagonul nostru face tgtgtgtg de parcă ar zbura mai de grabă decât ar merge pe șine. Cum să spun? Nu știu ce suspensii tunate i-or pus ăștia, dar nu se mișcă, domnule, ca un tren, în sus și în jos, nu se mișcă și pace.

Bine, pe de-o parte știu că așa ar fi normal, dar parcă mi-e greu să mă obișnuiesc. Plus că este mai liniște și nu scârțâie nimic pe aici, ceea ce e chiar suspect. Nu tremură nici măcar când trece de pe o linie pe alta, nimic. Mă bagă în boală, ce mai.