Undeva unde am greșit eu

Marius, un tip imposibil de deștept, a dat pe Facebook o chestie care m-a frapat, întrucât îmi răspundea la o întrebare de-a mea, despre care v-am mai scris:

Cînd pui legalitatea deasupra moralităţii, vei avea întotdeauna rezultate perverse. Decoraţia este o compensaţie morală. În al doilea rînd legală. Aşadar, la retragere, argumentul legal nu poate surclasa argumentul moral. Iar la judecata în instanţă, judecătorul nu are voie să facă dintr-un privilegiu, un drept, deoarece astfel nu face decît să transforme decoraţia într-o bucată de tablă, iar pe oameni, într-o alcătuire de oase şi de carne. Însăşi esenţa metafizică a Dreptului este ştearsă.

Marius Mistrețu

Desigur, contextul este altul. Dar revelația este profundă. Și logică, adică este mai plauzibil ca lucrurile morale să fie deasupra unor legi slabe, am văzut astea de atâtea ori.

Dar problema exploatării de la Roșia Montană, atunci, se rezumă la lupta dintre două principii, în speță două formulări ale unor chestiuni morale:

  1. Este moral să acționezi în virtutea unei legi imorale?
  2. Este mai moral să dai acordul și să corectezi legea decât să corectezi legea, după care să dai acordul?

Iertați-mi zbaterile interioare în așa vremuri tulburi. Gândesc, deci mă îndoiesc.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.