Urăsc să vorbesc la telefon
Urăsc să vorbesc la telefon. Punct. Când vorbesc cu cineva la telefon are senzaţia că sunt sociopat sau ceva, sau crede că mă deranja când îmi făceam d elucru cu struţul.
Pur şi simplu nu îmi place să mă întind la poveşti. Sunt scurt şi la obiect, deşi unora le e greu să înţeleagă că nu îmi place. Nu e vorba de bani sau ceva, am oroare să vorbesc la telefon şi unii simt că le dau cu flit când vorbim. Dar nu îmi place! Îmi vine să urlu!
Cred că asta mi se trage de când, odată, mă jucam cu maimuţa şi am primit un apel urgent la care era musai să răspund. Şi am răspuns, gâfâind:
– Aahhloo?
– Bună. Sunt Cutărescu. Deranjez?
– [Bună tarantula. Îmi creştea nivelul de trai numai când mă gândeam.] Aaahhh, nhu, Fhăceahm fhlotările mhele zhilnice, chă eu sunth mai sporthiv aşa…
– Când ne putem întâlni?
– Chând vrhei [numai nu acum că am ceva de terminat].
– Peste un sfert de oră e bine?
– Eh bhine.
Nici nu are sens să mai precizez cât de jenantă era faza, dar noh. În fine, urăsc să vorbesc la telefon. Când îl văd cum sună mă ia cu apoplexie.
Ai de împărţit o fază naoală sau jenantă la telefon? Nu te sfii…
Te înţeleg perfect. Nu ştiu de ce, dar conversaţia la telefon mi se pare chiar mai plastică decât cea pe messenger. Este extrem de frustrant să nu poţi vedea expresia feţei interlocutorului. Măcar pe messenger există emoticoane, deşi nici alea nu ajută prea mult…
Cred că vroiai să spui [b]mai puţin plastică[/b]. 😉 Pur şi simplu nu îmi place să stau să o lălăi. 😉
NU! Chiar mi se pare mai artificială şi mai seacă o conversaţie la telefon decât una pe messenger…
saracul todor nu cunoaste toate sensurile cuvintului plastic! hahaha 😆 , dar pacat…
Bă ăsta, plastic cu sensul de artificial. Tu cam faci umbră la pământ degeaba, nu crezi?
@Robin: scuze că mă iau de individu\’ ăsta direct pe blog, dar câte odată chiar o merită.
:s Vă rog eu frumos să nu vă certaţi. Haideţi să fim gentili. 😉 Mulţumesc.
desteptule ca si adjectiv nu are sensul de articificial, uita-te prin dictionare daca nu ma crezi. tu ce scoala ai facut, scoala de dresaj?
Whatever. N-am chef să-mi bat capu\’ cu tine acum.
Mă surprinde totuşi că ai un dicţionar la îndemână.
nu am la indemina dar la chestiuni asa simple nici nu am nevoie.
Mot a mot înseamnă ce spui tu, dar nu este musai să însemne numai asta. 😉 Limba nu este o construcţie rigidă.
si eu sunt destul de scurt la telefon..
nu c`ar fi vorba de cost, ca oricum am sute de minute, pur si simplu nu`i pot intelege pe cei care vorbesc cu orele in fiecare zi..ce dracu pot sa`si spuna???
😆 Aşa este. Parcă e plictisitor să vorbeşti la telefon. 😉
Mdeh, din păcate suntem ingineri, că dacă am fi filologi (filosofi) sigur am găsi subiect de discutat (de despicat în 4) 😛
😆 Se poate. La varianta asta nu mă gândisem. 😆
Cunosc un tip si o tipa care stateau in orase diferite si care vorbeau la telefon vreo 3000 de minute intr-o luna. Adica o medie de 100 min./zi. Nici acum nu pot sa-mi imaginez despre ce vorbeau atat (poate despre calendarul eclipselor de luna din urmatorii 50 de ani). 😀 😀 😀
😆 Nu mi se pare că vorbeau mult ţinânt cont că aveau o relaţie sau ceva. 😉 Adică no, iubi este un caz special şi vorbesc cu ea oricând. 😉
3000 de minute intr-o luna? Nu pot sa cred. :whistle:
Partea haioasa e ca aveau fiecare cartela Cosmote cu 2000 de minute incluse. Cand el a terminat minutele cerea la prieteni voie sa faca un apel de pe telefonul lor si ea il suna dupa. Eu chiar n-am mai intalnit pe nimeni la care sa nu-i ajunga alea 2000 de minute. Cred ca nici aia de la Cosmote. 😆
O sa-i intreb zilele astea ce telefoane aveau, ca nu stiu cat tineau bateriile. 😆
😆 Probabil aveau şi baterii de rezervă. 😆 Amu nu vreau să mă bag, dar cred că era mai OK dacă se sunau pe rând. 😉