Ştiind că Bucureştiul este un oraş jegos am stat să mă întreb şi de ce. Unii spun că din cauza mârlăniei şi a nesimţirii. Sunt de acord cu ei. Însă, pentru că îmi place să sap până la rădăcina lucrurilor…

Stau şi mă întreb care sunt factorii generatori de mârlănie şi mă întreb dacă nu cumva mârlănia medie a locuitorilor unei urbe nu este cumva direct proporţională cu dimensiunea populaţiei.

În opinia mea 10% dintre români sunt numai buni de belit la foc mic. Atât, 10%. Care 10% se încadrează în teoria lui VisUrât: mereu alţii sunt de vină, nu ei. Şi mai cred că depersonalizarea asta ciudată se întâmplă din cauza arhitecturii unui oraş. Un oraş închegat te obligă să îl respecţi.

Nu pot să spun că am călătorit nu ştiu cât, dar România am văzut-o aproape toată şi am ajuns la concluzia următoare: cu cât un oraş este mai armonios, cu atât mai curat acesta devine. Pentru că depersonalizarea despre care vorbesc nu mai are loc, din cauză că oamenii simt că aparţin unei comunităţi, simt că sunt parte a unui oraş.

Bineînţeles că teoria este una pur subiectivă bazată pe observaţie. Nu mai dau exemplu Petroşani-ul (care este un oraş curat). Dau exemplu oraşul Orăştie şi Denisa poate să confirme. Este un oraş curăţel şi îngrijit, cel puţin din ce am văzut eu. La fel, municipiul Caransebeş mi s-a părut curat şi cât de cât îngrijit.

În schimb Bucureştiul mi se pare oribil. Dezgustător. Şi nu, nu spun că e doar vina oamenilor, ci şi a arhitecţilor, respectiv a Primăriei. Cum să pui frăţie ditamai (ditai) clădirea de sticlă pe treptele bisericii? Nu contează ce rit este, nu poţi să amesteci stiluri arhitectonice diametral opuse fără să agasezi vizual.

Şi e păcat. Am fost în Bucureşti de câteva ori şi am văzut o sumedenie de clădiri extraordinare şi de blocuri interesante, care erau orice numai pătrăţoase nu. Nu este OK să pui o clădire de birouri într-un cartier de case. Este absolut agasant.

Oamenii încep să se simtă cu adevărat singuri şi se rupe legătura dintre ei şi comunitate, pentru că nu se regăsesc în "viaţa oraşului". Şi atunci normal că încep să nu-l mai respecte, să-l umple de gunoaie şi aşa mai departe. Pentru că oraşul încetează să mai fie şi al lor. De fapt încerc să spun că un oraş deschegat va avea întotdeauna o comunitate deschegată.

Bine, sunt şi excepţii care ar fi în stare să distrugă şi mergând pe Champs Elysees în Paris, dar aceia sunt mai puţini, cam 1% din populaţie. Fiind mai puţini putem lua  măsuri împotriva lor ca să descurajăm huliganismul.

Dar nu se vrea, pentru că nu este rentabil la buzunarul investitorilor locali şi nu numai, cei care cotizează la primărie prin diverse mijloace. Este păcat şi pentru că primarii nu au viziunea necesară să vadă cercul vicios al lucrurilor:

Un oraş urât -> mai mulţi oameni care să se simtă în afara comunităţii -> mai mulţi oameni care să nu păstreze curăţenia -> un oraş mai murdar -> şi mai mulţi oameni care să se simtă în afaa comunităţii -> şi mai mulţi oameni care să nu păstreze curăţenia -> un oraş mult mai murdar -> mult mai mulţi oameni care să se simtă în afara comunităţii -> şi mai mulţi oameni care să nu păstreze curăţenia -> un oraş foarte jegos ->…

Din păcate cercul acesta vicios se extinde şi când oamenii merg în aer liber: sunt atât deobişnuiţi să nu fie parte din ceva (comunitate, naţiune, etc) încât nu le mai pasă şi se întâmplă chestiuni despre care vorbeşte şi Arhi sau Zoso. Exemple sunt nenumărate.

Am văzut anult trecut o fază de am rămas prost. Nu mai ştiu unde trebuia să merg şi nu puteam lua maşina de serviciu, pentru că nu e etic. Şi am mers într-o satţie de maxi taxi să aştept o maşină.  Lângă staţie este un semafor. La un moment dat un tip ce conducea un Audi nergu care venea dinspre dreapta încetineşte în faţa noastră şi începe să arunce din maşină nişte doze de suc, nişte ambalaje de cipsuri şi coji de banană. Vă spun sincer că am început să văd dublu, de nervi.

Un babalâc mai pe fază ca mine a început să strige:

– Bă nesmiţitule, eu vin să mă cac la tine în sufragerie?

Cred că acestea sunt efectele depersonalizării asupra mediului: um mediu ambiant urât şi îmbâcsit duce la oameni care să nu mai repsecte mediul. Evident, cu excepţii negative care sunt peste tot, că mârlănia este o constantă universală.

Oare cine va avea curaj să ia măsuri?