O Tămâioasă Românească din 1993 pe care o avem dosită undeva. Am văzut că taică-mio a răzuit ceara care era pusă deasupra dopului şi nu am riscat să îl las să se oţetească. Ar fi fost o pierdere prea mare. Aşa că aseară l-am desfăcut. Nici nu pot să-l descriu.

De aceea pun poze cu precizarea că devenise puţin uleios şi că se păstrase mai bine decât precedentul astfel încât devenise excepţional de băubil, fără a da dureri de cap ci doar nişte lene. A fost cel mai bun vin pe care l-am băut până acum şi, doar mă ştiţi, am băut până acum diverse vinuri. Păcat , însă,că a fost atât de puţin, doar o diodă, cum spunem noi, ăştia pe parte electrică…