Pe marginea unui lac stătea o broscuță, cam cu chef de vorbă ea, așa. La un moment dat trece pe acolo lupul:

– Ce faci lupule?

– Iaca îmi caut și eu ceva de mâncare.

– De ce?

– Păi mi-e foame.

– Și cum de n-ai găsit până acum?

– Păi nu prea este.

– De ce nu prea este?

– Păi nu știu.

– De ce nu știi?

– Păi nu sunt așa de înțelept.

– Dar ce mănânci?

– Păi oi, hoituri, ce mai găsesc și eu.

– Păi și…

No, broscuța guralivă joacă 100 de întrebări cu lupul. Acesta pleacă nervos și mai rupt de foame față de cât era. La fel pățește și ursul, și vulpea și toți. No, al un moment dat pe acolo trece o barză:

– Unde mergi?

– Să-mi caut de mâncare.

– Și ce vrei să mănânci?

– O broscuță guralivă.

– Serios?

Mulțumesc frumos Ana.