O dragoste ratată, o viaţă ratată

Nu ştiu dacă aceasta este o lectură uşoară, potrivită pentru week-end, dar trebuie să vă povestesc ceva. Ieri eram la cimitir, ca tot ardeleanul, şi, la un moment dat, trece o doamnă pe lângă mine. Şi, normal, o rog să servească un pahar de suc, dacă alcool nu doreşte, şi o prăjitură. Şi, în timp ce povesteam ca tot creştinul, îmi spune:

"- Şi eu am o fată, că de aceea am venit în Petroşani. Este internată aici, la Psihiatrie. Bărbatul ei a plecat cu copii în Italia, la muncă. Şi acolo a înşelat-o şi a venit acasă şi a băgat divorţ de ea. I-a luat tot. Şi acum, săraca, nu mai ştie de ea. Se dezbracă, îşi rupe hainele de pe ea sau spală cu halatul pe jos. Şi săraca are de-abia 28 de ani. A fost profesoară de engleză în Alba Iulia. Nu mai poate munci, nu ai poate face nimic. Şi mi-e teamă că nu o să rezist mult cu ea aici. Pentru că doctorii nu-i fac nimic. Aşteaptă doar să le dai, să le dai, să le dai… Dar cât trebuie să le tot dai? Şi de unde să le tot dai? Şi nici nu ştiu unde să o duc să o ajute."

Şi în timp ce îmi povestea acestea săraca femeie nu se putea opri din plâns. O femeie pe la 65 de ani, cu părul alb şi îmbrăcată într-un fel de halat cu motive colorate plângea la apus de soare, în cimitir, distrugerea efectivă a copilului ei. Şi nimănui din cei responsabili nu părea să îi pese, pentru că cei respnsabili "Aşteaptă doar să le dai, să le dai, să le dai… Dar cât trebuie să le tot dai? Şi de unde să le tot dai?". Şi rar mi-a fost să întâlnesc o femeie cu mai mult bun simţ…

4 Comentarii

  1. Sabau Ioana 19 martie 2009 la 14:23 - Raspunde

    Mai rar asemenea persoane…

    • Robin Molnar 19 martie 2009 la 17:23 - Raspunde

      🙁 E păcat că unii oameni suferă atât din cauza altora… 🙁

  2. Ema 19 martie 2009 la 18:27 - Raspunde

    Imi pare rau pentru acea femeie.Nu am nimic cu nimeni dar daca am placere iti dau( vb de medici)…e treaba mea…dar ca sa ceri unui om aflat la suferinta…mi se pare ca dai dovada de un mare mizerabil.Nu prea am avut parte sa merg prin spitale…si nici nu-mi doresc ca cineva sa ajunga acolo…dar NU LE DAU NIMIC.Chiar mai deunazi m-am certat c-o asistenta cu ifose care i s-a parut deplasat cand i-am cerut sa desfaca acul pt.seringa cu care-i facea fetei mele injectie…in fata mea.Cica eu am jignit-o pe ea daca i-am spus asa ceva…iar mie mi se pare ca eu am fost jignita de ea ca nu a procedat corect.Chiar i-am spus acest lucru.Cel care nu-si face meseria de medic cu dragoste…go.Iar noi ne umilim in fata lor…ii urasc…si nu-mi place sa ma umilesc. :angry:

    • Robin Molnar 19 martie 2009 la 20:04 - Raspunde

      :X Astfel de cazuri ar trebui raportate la Minister. Nu ştiu cât ajută, dar dacă nu încercăm nici nu vom şti. :X

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.