Sunt cititori și cititori

Cam la vreo două săptămâni după ce m-am angajat, coborând scările să merg la masă, un coleg mă oprește și oarecum timid îmi spune:

– Robin, vreau să îți spun doar că îmi place blogul tău. Cred că e cel mai tare.

Evident, m-a flatat un pic faza. Dar a fost un extrem de drăguț exercițiu de sinceritate. În fond, omul nu avea nimic nici de pierdut, nici de câștigat. No, dar pe de altă parte am colegi care mă citesc (Salut!) și care n-are recunoaște-o nici de-a naibii, nu sunt sigur că înțeleg de ce.

Adică, no, știu că uneori se discută despre articolele mele, știu că uneori ar fi trebuit să primesc retroacțiune (feedback, ce v-am spart) și de la ei. Și nu se întâmpla, deși știam sigur că ar fi avut câte ceva să-mi spună.

Este o rușine să citești ce scrie un coleg, sau ceva? Vreau să înțeleg.

4 Comentarii

  1. Mihai Todor 10 octombrie 2010 la 13:33 - Raspunde

    Să înțeleg că te bârfesc colegele când merg la baie? 😛

  2. ciresica 10 octombrie 2010 la 17:16 - Raspunde

    Mie nu imi place faptul ca membri din familia mea imi citesc blogul. Serios ca ma deranjeaza la culme. Eu si piticii mei de la cap. Si mi s-ar parea ciudat sa ma citeasca sefii. Serios!

    • Robin Molnar 11 octombrie 2010 la 09:00 - Raspunde

      =D Eh, poate părea ciudat, inițial, dar nu văd care este, în fond, problema, câtă vreme nu divulgi secrete de serviciu. =D

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.