Festivalul Napoca Jazz, Blues & Wine, ziua trei

Am fost aseară la cea de treia manifestare din cadrul Napoca jazz, Blues & Wine, ediția întâi, și, deși vremea era umedă, a fost perfectă pentru un spectacol live de muzică odihnită și calmă și caldă, așa cum numai jazz-ul poate fi.

Cadrul elegant, muzica plăcută și vremea potrivită pentru o seară deosebită în oraș, au făcut ca atmosfera în aer liber să fie una destinsă ca un masaj auditiv și spiritual, potrivită pentru o seară de vineri, iar profunzimea acordurilor muzicale sfredelea auditoriul într-o manieră plăcută, aproape intimă, în maniera potrivită la care te-ai aștepta de la un spectacol de jazz, culoare și gust.

Briza blândă și nu prea răcoroasă a serii se împletea cu acordurile pline de emoție și de vigoare pentru a sădi un universal și binemeritat calm și pentru a încânta publicul venit în număr mare în această seară, iar băuturile fine din meniu veneau să completeze – dacă mai era nevoie – setea de plăcut a invitaților.

Din păcate, niciodată în peripețiile mele prin lume n-am mai fost pus într-o situație atât de flagrant de lipsită de maniere, încât să pot scrie ceva mai frumos dar și obiectiv despre seara festivalului, altceva decât despre muzică, toată ora pe care am avut răbdare s-o îndur, fiind iritat de lipsa celor mai elementare norme de bun simț și galanterie.

Dragi clujeni, dacă intenționați să mergeți la Festivalul Napoca Jazz, Blues & Wine, pe lângă prețul biletului (90 de lei în weekend) care include loc la masă și bufet la final (21:30 – 22:00), pregătiți-vă să plătiți separat băuturile (10 lei un pahar de vin, mai ieftin, 100 ml), cu cash, că nu merge POS (!).

Desigur, poate partea de organizare a fost mai OK pentru clienți decât pentru bloggeri și jurnaliști, deci s-ar putea să fiu excesiv de subiectiv din cauza contextului în care m-am aflat dar, din punctul meu de vedere, în relația cu bloggerii, organizarea a fost atât de bună, încât am și scos bannerul de pe site, întrucât nu mă pot asocia cu o asemenea lipsă de galanterie.

Practic, acesta a fost ultimul eveniment organizat de Janis Grup și susținut de mine.

În fine, am făcut câteva fotografii, poate vă interesează mai mult decât dezgustul meu.

4 Comentarii

  1. sorin 18 mai 2013 la 13:24 - Raspunde

    Pacat ca te-ai suparat pentru un incident atat de minor… Cu siguranta stii cit de greu este de organizat un astfel de festival… Oricum, problema s-a rezolvat, acel nefericit POS a fost reparat si din seara asta functioneaza… Ne pare sincer rau!

    • Robin Molnar 18 mai 2013 la 14:12 - Raspunde

      Sorin,

      Nu e doar acel incident. Dacă era doar aia, nu era nicio problemă. Ideea este că au fost mai multe aspecte iritante:

      1. Când îl inviți pe cineva în oraș, ești responsabil pentru toate aspectele întâlnirii. E ca la o ieșire în oraș c-o fată: te interesează să se simtă bine și să ajungă în siguranță acasă, nu doar să vină. Ceea ce aici n-a fost cazul, pentru că am fost lăsat de izbeliște.
      2. Toți invitații cu foaie au fost conduși la masă, elegant. Eu, pentru că eram pe lista de mass media, am primit replica: Luați loc unde vreți. Nu, n-am fost condus – așa cum se cade cu un invitat – ci am fost tolerat “să iau loc unde vreau”. Asta m-a enervat cel mai tare. Adică ce, eu sunt o față mai palidă? Eram la cămașă cu cravată, nu aveam față de aurolac.
      3. În calitate de organizator, în calitatea celui care mi-a făcut invitația, datoria ta este să ajungi la eveniment înaintea mea și să mă întâmpini la sosire, să nu bântui pe acolo cu ochii beliți după organizatori, să văd ce și cum. Treaba asta mi-a părut de o grosolănie impardonabilă.
      4. Știi bancul ăla cu patronii, muncitorii și tăiatul biletelor la intrare?

      Loviți de criză, doi patroni povestesc:

      – Bă, tu le-ai mai dat salarii la ai tăi?
      – Nu, de juma’ de an. Tu?
      – Nu, de vreo trei luni. Și, auzi, ai tăi mai vin la muncă?
      – Da, în fiecare zi.
      – Și la mine. Știi?, eu cred c-ar trebui să le tăiem bilete.

      Deosebirea dintre un blogger/ jurnalist/ fotograf/ recenzor invitat și un client este aceea că un client vine la voi să se distreze și plătește pentru asta. Unul ca mine vine să muncească. Dacă mă tratezi ca pe un client și-mi ceri să-mi plătesc băutura la masă, așteaptă-te să te tratez și eu ca pe un client, și să te taxez cu 100 de lei pe oră.

      Trebuie să înțelegi că este o deosebire între un client și un colaborator al festivalului. Chiar le-ați luat, de exemplu, bani muzicienilor pentru consumație? Sau celor ce se ocupau de lumini?

      Ideea este că nu sărăceam eu pentru o consumație într-o seară, și nici Janis Grup nu se îmbogățea, deci aici nu este vorba despre bani, ci despre principiul respectului oamenilor cu care colaborezi.

      Altfel, dacă suntem colaboratori, mă aștept să mă tratezi ca pe egalul tău, nu ca pe un client oarecare sau ca pe un angajat oarecare, că nu există nicio relație de vasalitate între noi.

      5. S-a fușerit la greu:
      a. S-au schimbat meniurile, în timpul spectacolului. Adică după ce lumea și-a dat comanda. Te-ai uitat la prețuri să vezi cum au variat?
      b. La ora 19, mesele încă se aranjau, ceea ce a fost insultător pentru mine, întrucât eu am fost punctual. Și am făcut un efort ca să ajung la timp!
      c. Personalul nu părea să aibă experiență de servire.
      Ceașca, unde e ceașca? Da`paharu` de suc? Unde-i paharu`?

      Cum adică, la trei stele, să-mi aduci cafeaua fără farfurioară, să mă pătez? Și la suc, când îl servești, nu-l întrebi pe om dacă vrea pai sau pahar, să nu țuguie ca aurolacul din sticlă? Sau îi oferi o linguriță de plastic, direct în cană? Ori, la o comandă de cafea cu lapte, îi aduci omului direct amestecul, nu cafeaua și laptele, separat? Îi era frică ospătarului c-o s-o rup la fugă cu ceva în mână?

      Mă opresc aici. Dar au fost mai multe chestii, să știi. Multe altele.

  2. Sorin 19 mai 2013 la 11:36 - Raspunde

    Invatam zi de zi din greseli! Asta nu inseamna ca nu suntem vinovati si nu ne cerem scuze. Festivalul a fost organizat foarte repede datorita limitei in care am reusit sa “prindem” muzicienii. Suntem si noi constienti ca n-au fost multe OK, dar la editia I sa ne iei direct “la 11 metri” cred ca nu-i tocmai colegial.
    “Trebuie să înțelegi că este o deosebire între un client și un colaborator al festivalului.” – sunt de acord si tocmai de aia speram la mai multa intelegere de la “colaboratori”…. Ciudat, am primit-o in plus mai mult de la clienti…
    Eu am preluat “comunitatea blogg” cu doar o zi inainte de festival fara macar sa va cunosc sau sa vorbesc cu voi la inceput. Gabi, indiferent de motiv, m-a lasat in aer. Si nu s-a pus nici eterna problema a “protocolului” pentru jurnalisti! Dar poate vom avea odata ocazia sa vorbim despre toate astea….
    Poate (cu siguranta) am fost si noi depasiti in unele aspecte de eveniment. Poate stam odata la o cafea si povestim despre “au fost mai multe chestii, să știi. Multe altele.” Nu de alta, dar ca sa invatam si noi si sa stim pentru alte editii…
    P.S. Chestia cu luati loc unde vreti nu este OK, insa nici daca v-am fi aranjat o masa intr-un colt ascuns (cum am patit si eu nu odata in 15 ani de presa, cind fie am stat in picioare, fie am fost cu spatele la scena!) n-ar fi fost corect. Egalitatea a insemnat si lasam pe fiecare sa stea unde vrea!
    P.S. 2 Tu ai venit la timp! Altii (foarte multi) la 40 de minute dupa ora de incepere.

    • Robin Molnar 19 mai 2013 la 11:50 - Raspunde

      Sorin,

      Este foarte echilibrată abordarea ta și o apreciez, cu mențiunea că nu v-am luat la 11 metri, că n-am fost nici pe departe atât de acid pe cât aș fi putut fi sau pe cât am fost tentat să fiu, ci am exprimat niște lucruri pe care le consider de bun simț. Astfel:

      1. “sunt de acord si tocmai de aia speram la mai multa intelegere de la “colaboratori”” – Cei care te respectă îți spun când greșești, respectiv și cu ce.
      2. “Si nu s-a pus nici eterna problema a “protocolului” pentru jurnalisti!”. Problema nu este protocolul, ci paradoxul că am fost pus în situația de a munci pentru voi și de a plăti bani pentru a munci pentru voi.
      3. “Chestia cu luati loc unde vreti nu este OK, insa nici daca v-am fi aranjat o masa”. Soluția ar fi fost să fiu condus la orice masă aș fi vrut eu să mă duc. Era aceeași chestie, doar că mai elegantă.
      4. “Tu ai venit la timp! Altii (foarte multi) la 40 de minute dupa ora de incepere.”. Corect. Dar ne bazăm că alții întârzie, ca să punem mesele, s schimbăm meniurile sau să re-aranjăm pe acolo?

      Înțeleg că Janis Grup n-are experiență în managementul relațiilor cu mass media. Ce nu înțeleg, este de ce nu a colaborat și cu cineva care se pricepe, că avem și-n Cluj specialiști care știu să facă asta. Ținând cont de valoarea intrinsecă a evenimentului, cred că astfel de specialiști v-ar fi ajutat și pe gratis, ca să-și treacă în portofoliu așa ceva.

      Cu stimă,
      R.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.