Piesa de teatru „Steaua fără nume” după Mihail Sebastian și interpretată de compania de teatru Viceversa am văzut-o în cadrul Festivalului Național de Teatru pentru Tineret Viceversa ediția a III-a, 2011 (dar în afara concursului).

Piesa în sine este un fel de comedie mai ciudată situată într-un târg de provincie în Mai 1936 sau 1937, comedia fiind ciudată în sensul că se râdea un pic în rate, în ciuda subiectului mai de grabă lipsit de umor, subiect axat un pic pe tema intelectualului de la țară având condiția unui demiurg sau geniu neînțeles.

Astfel, povestea este cam așa: profesorul de matematică și astronomie Miroiu a descoperit o stea necunoscută și a comandat o carte de astronomie foarte scumpă pentru a vedea dacă acea stea are, sau nu, un nume.

În paralel, o damă bine de la oraș (pe nume Mona) neavând bilet de călătorie este dată jos din tren în gara micului târg de provincie și, printr-un concurs de împrejurări, ajunge acasă la profesor unde cei de au parte de o pasiune fulgerătoare, în ciuda intervenției neașteptate a „domnișoarei” Cucu, profesoara de fizică și chimie, o virgină (probabil) frustrată (sigur) de vârstă matură (poate patruzeci de ani) care vine acasă la profesor (noapte, adică) însoțită de domnul Udrea (un tip destul de haios, compozitor, a compus o simfonie în patru părți pe care nu vrea să o cânte nimeni, în Mi bemol major)  pentru lămurirea unor probleme irelevante sau care nu o privesc (de genul: – Ce carte ai luat de 22,000 de lei? Și de ce?).

A doua sau a treia zi după duduie vine un tip elegant și cu mașină (pe nume Grig), plin de bani, având o relație cu respectivul pe care i-l prezintă profesorului cu titlul de „frate”. La un moment dat discuția dintre „frate” și profesor-ul care intenționa să o ia de nevastă era cam așa:

– Eu sunt de acord să vă luați, dar aș vrea să știu despre Dumneavoastră. Ce salariu aveți? 300 de lei?

– 322 de lei.

– Asta da, asta face diferența. Îi ajung cam o zi…

La fel, „fratele” discută cu duduia ce viață o să aibă în acest târg de provincie, ea, cea pentru care violetele de Parma aduse cu avionul în Decembrie și alte asemenea forme de lux nu sunt suficient de fine…

Revenind la tema demiurgului, viața profesorului este luminată pentru scurt timp de această femeie frumoasă și pasională, ca o stea. Fără nume.

În fine, dacă v-am stârnit curiozitatea, puteți asculta piesa de teatru radiofonic, diferită totuși de piesa pe care am văzut-o eu prin faptul că are mai multe detalii și mai puțină artă (în piesa de la festivalul Viceversa era și muzică de pian și poezie de Minulescu: Eu știu c-ai să  mă înșeli chiar mâine/ Dar fiindcă azi mi te dai toată/ Am să te iert, e vechi păcatul/ Și nu ești prima vinovată.).

Interpretarea a fost bună și haioasă și nici nu știu când a trecut piesa (că de început conform programului sigur n-a început!), însă m-am simțit foarte bine și foarte proaspăt după piesă. De aceea vă recomand să o vizionați pe seară, înainte de a merge la o plimbare.

Am făcut și o poză, nu prea reușită, din cauza luminii extrem de schimbătoare.

Compania de teatru Viceversa din Cluj la finalul piesei Steaua fără nume de Sebastian Mihail, în cadrul festivalului de teatru Viceversa 2011