Vulcanii Noroioși de la Buzău
E simplu de ajuns la ei. De la Buzău mergeți spre Brașov, iar la Berca faceți la dreapta și apoi mergeți înainte și n-aveți cum să ratați, mai ales dacă se strică un pic drumul.
Nu mi s-au părut spectaculoși, poate și pentru că sunt umblat prin locuri ciudate. Cu siguranță nu sunt nici banali și nici urâți și vă mărturisesc faptul că am așteptat mulți ani, vreo cincisprezece, ca să ajung să-i văd și eu. Și s-a meritat, a fost o curiozitate satisfăcută.
Am ajuns la Pâclele Mari pe seară, dar era deschis la Rezervație și am putut intra, iar paznicii au fost prezenți la datorie, așa că totul a fost în regulă.
De notat:
- Accesul spre Rezervația de la Pâclele Mari se face pietonal. Adică pe jos.
- Am lăsat mașina în parcarea privată, păzită, din locul numit La Hangar. 3 lei.
- De la locul numit La Hangar, o investiție privată, se pleacă spre poteca „Aleea Vulcanilor” spre Vulcanii Noroioși.
- Poteca este numai parțial pietruită, o plăcere să vă plimbați desculți pe pietre.
- La Hangar este și toaletă. Curățică, utilizabilă.
- La Hangar au și mâncare, prostioare cu multe zaharuri, gen cipsuri sau biscuiți, mai au băuturi (suc, bere) și înghețată. Am înțeles că intenționează să aducă și sandvișuri. Măcar să le facă acolo, dacă e greu să aducă de la Buzău. Spațiu de grătar au, pot face sandvișuri cu ceva la grătar În fine.
- Urcând pe „Aleea Vulcanilor”, am ajuns pe un fel de platou în vârful dealului. Acolo, personalul era prezent la datorie.
- Cred că era ora nouăsprezece când am ajuns, de ne-am și mirat că-i deschis.
- Biletele sunt ieftine, de genul: 4 lei per adult, 3 lei elevii și studenții și doi lei copiii, sau ceva de genul. Noi am plătit câte patru lei.
- Acolo se găsesc și vederi și suveniruri. Nu suntem genul, așa că nu ne-a interesat.
- Nu se plătește taxă foto. Și ziceau unii că ăia la Buzău au buda-n curte, dar uite că sunt suficient de civilizați încât să nu fie proști și să te jecmănească. Cinste lor! Rușine nouă!
- Dacă ați văzut doar trei vulcani, n-ați mers cât trebuie. Nu vă opriți, mai mergeți, că este o pâclă mare pe acolo. Nu e imensă, dar e măricică. Măricică bine.
- Dacă băgați mâna-n nămol, vă doresc multă sănătate! =))
- Accesul la Pâclele Mici se face rutier. Tot patru lei biletul, iar parcarea nepăzită e gratis.
- Vulcanii noroioși de la Pâclele Mici sunt, evident, mici. Foarte mici. Nu minuscule, dar…
- Peste drum de intrare este o pensiune. Au și cazare și, cu siguranță, au și masă. N-am mâncat, că era foarte târziu pentru noi, dar mirosea bine a fripturi pe acolo. N-aveau sandvișuri, că ne-am fi luat. mai ales dacă puneau ceva cârnați luați de pe grătar…
- Prețurile la pensiune mi s-au părut doar puțin mai mari decât mi-ar fi inspirat cadrul rustic. N-am luat pufuleți și cornuri 7Days cu cremă dublă, parcă la opt lei în total, să ronțăim pe drum.
- Drumul este înșelător, circulați cu prudență. Pe acolo, întrucât n-au un acostament pe care să circule, pietonii merg pe drum. Atenție!
- Întrucât așezările zgomotoase sunt departe rău, acolo este o liniște de te ia somnul rău de tot, să înnebunești.
L.E. Dacă vreți să vedeți pozele în ordine, vă invit pe Flickr, că-n WordPress nu pot seta galeriile așa cum am nevoie, că nimeni nu s-a gândit că unii le-ar vrea puse ordonat, întrucât pentru ei ordinea contează.
Frumoase fotografiile, cred că lumina de seară te-a ajutat.
Lumina, da, că era senin. Și un pic de HDR manual.
Dintr-un motiv care-mi scapă, poza 12 face jQuery-ul să se blocheze atât pe Firefox cât și pe IE10… Are ceva caracter dubios în denumire? E bulită poza?
Nu, poza e OK, am verificat-o eu…