[…] Nu-mi ardea mie să fac cumpărături joia dimineața la prima oră, nu mă coafa faptul că trebuie să mă duc să mă împing cu babele plictisite prin magazin încă înainte de începerea cursurilor și toată acestă acțiunea mi se părea o nefirească rupere a ritmului propriu.

Însă, din fericire, situația de pe teren avea să se prezinte mai bine decât o estimasem eu inițial, căci n-a fost nevoie să fac dribling printre mămăițe aiurite și însetate de permanentele oferte de tot felul, ci doar trebuia să fiu un pic atent să nu accidentez vreun cumpărător care, la fel ca și mine, avea nevoi alimentare dis de dimineață.

Nu știu de ce, adevărul e, dar de la o vreme eram atras de fructe cum sunt atrase pisicile de alintare, sau cum sunt atrași pescarii la baltă, cu iluzia promisiunii unei experiențe deosebite, ceea ce și avea să fie cazul, în momentul în care mi-am înfipt dinții într-un măr Golden, în drum spre casă.

În principiu, merele și cu mine avem o relație ciudată, în sensul că nu-mi plac fiindcă, paradoxal, îmi plac prea mult. Adică niciodată n-am putut mânca doar un singur măr, și niciodată n-am putut mânca un singur soi de mere la o masă. Fie ele dulci și zemoase, sau un pic acidulate, tari sau moi, toate îmi plac, la fel cum îmi plac fructele proaspete de tot felul și nu o dată m-am dus la magazin doar pentru fructe, dar să revin…

Singurul raion pe unde nu mă simt obligat să trec etse cel de mezeluri și lactate. Mi se rupe de ele, mai ales de cărneturi. Sigur, e bine să le ai în casă, în general țin cărneturi moderne  în frigider, aș fi ipocrit să spun că nu, dar în unele zile chiar nu simt nevoia de așa ceva. Dacă am pește, desigur. Sau pui.

Cred că zilele fără carne de pui sunt ca zilele fără noapte. Parcă lipsește ceva. Dar atunci chiar nu-mi lipsea și am găsit cele trebuincioase pentru stocul propriu. Se anunța caniculă și chiar nu-mi doream să ies afară pe căldura toropitoare a verii seci și arse de un soare fierbinte, uscate precum un rugii unor coline nesfârșite, inundate de canicula lipsită de umbră și răcoare…

Adevărul este că e bine ca, la început de caniculă, să ai un stoc de fructe și legume proaspete, de pâine și carne (sau preparate din carne), să nu mai trebuiască să-ți complici viața pe vremea toridă ce, ajunsă la noi, parcă ne secătuiește de vlagă. În fond, o viață bună și comodă ține și de planificare: du gunoiul când pleci, ia-ți pâine înainte să rămâi fără, orice faci, vezi să nu rămâi fără lapte de cafea, mai bine rămâi fără pâine, sau mai bine ieși seara după lapte, când ești treaz, decât să ieși dimineața, când ești morocănos fiindcă nu ți-ai băut cafeaua.

[…]

După cum spuneam cu altă ocazie, mie îmi place reclama celor de la Profi și-mi place mișcarea prin care magazinele Profi au devenit magazine de proximitate, cu 90% dintre produse de producție românească. Și-mi place că unele magazine sunt non-stop, să poți, la orice oră, să-ți iei ceea ce ai nevoie dintr-o decentă gamă de 5000 de produse. Îmi place că schimbarea aceasta a venit mai aproape de oameni, cu ofere mai obiective și super-oferte la tot pasul, îmi place că este o mișcare gândită.

[…]

În timpul ăsta, sorbind cu nesaț la o bere rece și proaspătă sau la un șpriț sprinten și răcoros, urmăream la știri cum se vorbea melodramatic despre canicula ce topea asfaltul de pe drum, uscând fructele în ramuri și alte asemenea grozăvii, protejat de umbra completă a draperiilor trase cu încredere și responsabilitate. Și, serios acum, cui nu i-ar plăcea să aibă magazinul aproape și stresul mic?

[…]

Vară, unde ești?

Scris cu sinceritate pentru Blogal Initiative.