După cum știți, la finele lunii aprilie va avea loc la Cluj Napoca festivalul Japan Play Transilvania. Și mi-ar plăcea să mă duc. Pentru că, îndrăgostit fiind de o fată din liceu, aceasta mi-a spus că-i place poezia haiku…

Nu știam, atunci, ce fel de poezie este aceasta, așa că m-am dus la biblioteca liceului și am cerut o carte cu haiku. Între timp, iubirea aceea carnală a trecut, dar arta din inimă s-a mai cizelat și a rămas, dar eu – în continuare – nu știu a scrie poezii haiku. Și mi-ar plăcea să particip la un atelier – unul dintr-o serie mai largă – unde să învăț mai multe despre ele.

Desigur, îmi mai place mâncarea japoneză și mănânc în fiecare joi, când este posibil, dar mi-ar plăcea să văd și cum se prepară, la fel cum mi-ar plăcea să mă duc la festival și să aflu mai multe și despre ikebana.

Din punctul meu de vedere, anumite aspecte culturale japoneze – precum înclinația spre frumos – sunt de o universalitate incontestabilă. Iar eu, ca și cetățean al mapamondului modern, am nevoie să înțeleg și să admir lumea asta mare. E și firesc, nu?

Japan Play Transilvania