Merry Christmas, hă, hă, hă!
[Advertorial] Cică de ieri am intrat în Postul Crăciunului. Super tare, sper că cei care-l țin să fie mulțumiți și fericiți și detoxifiați, dar eu tot pui la rotisor o să bag la prânz.
No, la finalul tradiționalului post, începe acea perioadă din an când trebuie să ne căznim că am fost egoiști, câinoși, indiferenți, răi, hapsâni, manipulatori și perfizi tot anul, și să devenim, pentru maxim două săptămâni, mai buni, mai drepți, mai altruiști și mai generoși, îmbuibați cu sarmale, cărneturi de porc de tot felul, alcooale și alte asemenea pentru că, nu-i așa?, e Crăciunul.
Iar dacă e Crăciunul și-ți cade mâncarea prea greu la stomac, poate pentru că ai mâncat prea mult, nu-i nimic, bagi două pastile și cât ai zice „somon afumat în cetină de brad cu garnitură de balenă în sos de alge și aspic dulce-iute de rechin alb” poți continua să mai mătrășești în tine două – trei copănele de porcușor cu o olicică de sărmăluțe în mușchi de vită și niște castroane de salată de boeuf, să fie, toate stinse cu vreo două – trei vedre de bere amestecate cu o juma de țuică sau, după lanțul de la gât, whisky.
Doar o dată e Crăciunul, la naiba! Așa că, musai – musai, trebuiesc schimbate plasmele de prin casă, trebuie schimbat frigiderul cu unul mai încăpător, eventual mai adăugat unul și, dacă mai rămân bani, mai trebuiesc cumpărate cadouri de Crăciun pentru familie și prieteni. Dacă nu, nu.
Bine, eu cred că e frumos să oferi cadouri de Crăciun, mie așa îmi place, dacă îmi permite bugetul, însă acestea sunt mai mult simbolice (deh, familie mare, remunerația mică, vorba maestrului Caragiale) și prefer să ofer și să primesc cadouri simbolice la o masă festivă mai modestă decât, de exemplu, să facem obrazul gros de la răcituri amestecate cu fazan înăbușit la cuptor cu garnitură de legume și hipocaloric sos Monstruella, între felii de groase de cozonac stins cu cornulețe și tort de ciocolată.
Sigur, fiecare înțelege să petreacă cum vrea, eu doar vreau să subliniez faptul că poate ar trebui să nu luați cadouri pentru Crăciun fiindcă așa trebuie, ci pentru că așa simțiți, generozitatea fiind și un semn de apreciere…
În fine, oferiți cadouri de Crăciun? Cui? Cum? Și de ce?
Da, celor apropiati. Asa simt. E frumos.
Dar ție ce-ți place să primești?
am inceputul postul craciunului cu o felie de pizza. eu am incercat sa il tin, dar daca nu aveau pizza vegetariana, ce sa fac? p.s: am promis ca anul acesta nu o sa ma iau de sarbatori, o sa le cinstesc si doar atat 😀
Da, și eu l-am început cu lapte și pui la rotisor. =))
1. Eu tin post si cand se termina primul lucru pe care tin sa il mananc este branza. Atat! Cu carnea nu ma impac asa de bine, asa ca branza cu rosii si castraveti o sa fie pe meniu 😀
2. Cadouri dau numai parintilor, fratelui meu si Danei, catelului,pisicii, porcusorului de guineea si unei prietene 😀
Și mie, clătite 😉
:))) ai vrea tu! cat te-am rugat sa imi faci clatite si nu ai facut-o?
Păi, poate nu m-ai rugat suficient de frumos ;;)
Hmmmmmmmmmmm ia sa vedem: daca tu ma rogi suficient de frumos primesti clatite?
Te rog… si eu:))
Cat de frumos ma rogi?:D
Pai…depinde …cu ce sunt clatitele:))??
Nu știu, da’ poate o să încerc într-o zi 😀
Ce le dai animăluțelor?
mancare si jucarii
Ce drăguț! 😀
Da! Da! Daaa! Eu intampin pe cei dragi cu cadouri facand si pe Mos Nicolae si pe Craciunita.
Iubesc sa-i vad mirati, bucurosi si surprinsi ca am reusit un cadou pe placul lor. Fiind cei dragi mie, ii simt si imi este usor sa aleg bucurii pt ei.
Mi-ai facut un doooor de Craciun si o pooofta de facut carnati si sarmale si cantat colinde!!! Ah! 🙂 Hai cu Craciunuuuuu!!!!! :))
Faci pe Crăciunița? Ce tare! N-am mai auzit până acum! Și cum faci?
Ma „transform” in partenera lui Mos Craciun, ofer cadourile atent „cosmetizate” celor dragi, primesc surprizele lor si ma bucur de si cu ei 🙂
In urma cu doi ani am fost craciunita si la un camin de copii. Trebuie sa ai curaj. Cu un ochi am plans si cu altul am zambit. A fost o emotie pe care nu o traisem pana atunci.
Hai odataaaa cu Craciunuuuuu!!!!! :))
Cât de tare! 😀
🙂 Este sarbatoarea mea preferata. Am si pe fb o fotografie din vremea craciunitei ca sa vezi ..in toata splendoarea bucuriei 🙂
Eu am fost cu evenimentele la graditnite..si o data m-am imbracat in Mos…doamne daca ii vedeai cum tremurau la mine in brate…a fost super…!
:)) Daaa, stiu! Mi-ai aratat poza! Foarte tare!!! 🙂 Mi placiut cum erai Muosh :))
De abia astept sa vina Craciunul pentru ca o sa-l petrec cu cele mai drage persoane din viata mea. Dar mai intai trebuie sa vina Mos Niculae…:)
Da. Să nu uităm de Nicolae. Vă fac un whislist să-mi luați ceva? =))
N-am tinut in viata mea post si nici nu am sa tin vre-o data…ca nu pot eu daca nu am carne in mancare cad din picioare!:P
Țin doar postul din Vinerea Neagră/ Mare.
Eu nu le am cu culorile deci…nu tin:))
Nu, tu ești fotograf în alb-negru. =))
ofer cadouri, familiei, prietenilor, pentru ca imi face placere 😉
Și de primit?
M-am lasat de cativa ani de sportul cu cadourile. Nu merita nervii tocati.
Deh, e ceva bătaie de cap… Eu, mergând la ai mei de sărbători, mă eschivez destul de subtil de această problemă 😀
Cadouri adevarate nici nu am luat vreodata pentru cineva din afara familiei. Am luat felicitari pentru alte persoane deosebite (nu stiu cum o sa-ti pice asta, dar a fost vorba si de profi de la poli printre persoanele respective). Dar imi tocam prea multi nervi. Acum nu mai iau nici un fel de cadouri… ma rog, sa spunem ca mai iau pentru mine 😛
Comparai ce dădeai cu ce primeai?
Cred că mai degrabă unii oameni ori nu sunt niciodată pe deplin mulțumiți de cadourile pe care le primesc, ori au de toate și nu știi ce să le mai cumperi. În ambele cazuri îți storci creierii ca să le aduci un zâmbet pe față, iar rezultatul e din categoria „Așa ceva? Pentru mine? Dar cum de ai putut să te gândești că … ?”
Adevărul e că nimeni nu vrea să se simtă neapreciat, mai ales când face un efort pe care de obicei nu l-ar fi făcut.
Tocmai de aceea cadourile trebuie să fie simbolice.
Si asta.
Si apoi mai erau protestele pe care le auzeam de la ai mei, faptul ca imi comentau ca am cheltuit bani, faptul ca primeam inapoi unele din cadouri, faptul ca unele din cadouri le pasau si ei mai departe, faptul ca tocam timp si nervi si bani ca sa le iau, ca sa le transport – e absolut oribil sa te cari pe tren cu doua genti de voiaj pline cu cadouri cand mai ai si tu propriul tau bagaj in spate.
Si e si partea cu le inteleg reactia. Pentru ca nici mie nu-mi pica bine de obicei cadourile. Tu spui de cadourile simbolice, problema mare e ca simbolurile diferitelor persoane nu se pupa. Poate ca altora li se pare o chestie draguta sa-mi ia o floare, mie imi vine sa-i crap capul aluia care-mi ia asa ceva pentru ca eu nu vad in floarea aia decat un mesaj de „hai, simte-te ca ultimul rahat ca o sa moara la tine!”. Sau ciocolata. E un fel de „nu m-am prins ca pe tine de fapt nu te pasioneaza ciocolata, ci sa incerci chestii noi si oricum n-aveam timp sa caut ceva care sigur ti-e necunoscut, asa ca ti-am luat prima cutie care mi s-a parut ca ar fi ciocolata, desi poate nu e…”. Sau animale de plus. Am primit cadou-surpriza un singur animal de plus cu adevarat fain. De la colegi, de ziua mea in clasa a IX-a. Si atat. Restul animalelor de plus primite asa au fost in cel mai bun caz banale. Asta ca sa nu pun la socoteala atatea cadouri complet aiurea (pentru oricine in orice situatie) pe care le-am primit (inclusiv un sac de cartofi). Da, am primit si cadouri faine. Rechizitele imi plac de fiecare data, chit ca acum nu-mi mai folosesc la nimic 🙁 Si asa m-am bucurat cand am primit o enciclopedie. Chiar daca de-abia am apucat sa o rasfoiesc pe fuga.
M-am invatat ca alor mei sa le cer exact ce vreau. Stiu ca oricum o sa-mi ia ceva, mai bine le spun eu clar ce vreau decat sa ma trezesc cu ceva care nu-mi place si din cauza caruia o sa ne facem cu totii draci. Eu pentru ca nu-mi place si ma trezesc colectionara de gunoaie fara voie – indiferent de cat costa, daca mie nu-mi trebuie, se cheama gunoi si de la mine o sa zboare la gunoi imediat ce sunt singura acasa. Iar ei reactioneaza cu „asa stii tu sa fii recunoscatoare!”. Asa ca acum le trimit poze cu ce vreau, le spun unde gasesc sa cumpere, ma suna cand sunt in magazin sa le confirm, toata lumea e fericita. Ei se simt niste parinti mai buni si fericiti ca copilu’ e recunoscator, eu primesc cadou ceva ce mi-as fi cumparat si singura daca n-as fi primit mai intai.
Deprimant…
Incet , incet uitam si de cadouri… ne straduim atat de mult sa cautam lucruri care sa ne linisteasca si sa nu ne consume nervii si timpul liber, incat se pierde. Si tocmai ca intreaga agitatie de sarbatori face perioada cu mult mai frumoasa. Toata acea agitatie si toate acele pregatiri, e implicare si pasiune. Si e bine sa nu uitam asta 🙂 Chiar daca nu ne arde de curatenie sau de gatit :p
Mie nu-mi place agitația. Dar îmi plac sărbătorile.
Stiu ce zici, dar incearca anul acesta sa nu te stradui deloc. Doar sa astepti ziua de Craciun. Nu e la fel.. am incercat eu :p
Interesantă perspectivă. O voi încerca.
Am si eu o intrebare grea…cand e Mos Nicolae…ca habar nu am!:))
In seara de 5 decembrie vine mosul la cizme.
In aceeasi noapte in care a venit la tine anul trecut cu portofelul… 🙂 5 spre 6 decembrie; Sf Nicolae fiind pe 6 decembrie.
il folosesc si acum:)Mosule!
În fiecare an! =))