Olimpiada de la Soci – Jocuri Politice

Olimpiada de la Soci este prima organizată de Rusia, după cea din 1980, și tinde să fie cea mai politizată din istoria recentă a acestor jocuri. Exploatarea politică a sportului atinge recorduri mondiale. În 1980, după invadarea Afganistanului de către URSS, Jocurile Olimpice de la Moscova au fost boicotate de SUA și o serie de alte țări. Președintele SUA de atunci, Jimmy Carter, a transformat Jocurile Olimpice de vară într-o arenă de contestare a forței sovietice, anticipând politica urmată de succesorul său, Ronald Reagan.

În zilele noastre, ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci – oficiată triumfător de Putin – a fost umbrită de o dublă contestare frontală, atât pe plan intern cât, mai ales, pe plan extern. Este cea mai fățișă în cei cincisprezece ani de când Putin este la putere în Rusia. În primul rând, avem amenințarea terorismului fundamentalismului extremist și restructurarea autoritară în vederea stabilizării interne, iar, în al doilea rând, Germania, susținută de SUA  și Franța – sub acoperirea UE – contestă direct dreptul Moscovei de a predomina în spațiul ex-sovietic, unde cea mai importantă țară este Ucraina.

Prestigioasa publicație Time remarca într-un articol intitulat „Armistițiu Olimpic”, publicat în ajunul inaugurării Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci, că unul dintre cele mai ample evenimente mondiale, Olimpiadele, au întotdeauna tentă politică, iar ediția de anul acesta nu face excepție. „Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a ales Soci, despre care se spune că este destinația sa favorită de vacanță, ca loc pentru a demonstra reafirmarea Rusiei pe scena mondială. Dar costurile depășite și amenințările teroriste au dominat în titlurile din presă, în timp ce Rusia și Occidentul continuă să fie pe poziții antagonice în privința războiului civil din Siria și a tulburărilor din Ucraina”. Ca să nu mai menționăm și editorialul ziarului The Washington Post, intitulat Putin pierde Jocurile Olimpice de la Soci în care se conchide, după o succintă trecere în revistă a politicii agresive a lui Putin pe plan extern și intern, că „ ‚Noua Rusie’ pe care Putin o va inaugura la Soci este improbabil că va dura”.

Aproape fiecare olimpiadă are și o conotație politică. În 1916, 1940 și 1944 nu au avut loc deloc jocuri olimpice, din motive evidente. În 1948, Germania și Japonia nu au participat la Olimpiadă, deoarece li s-a interzis din cauza „crimelor de război”. Antagonismele politice au făcut ca statele comuniste din Europa să fie admise la olimpiadă doar după cel de-al doilea război mondial, iar China a fost admisă în 1952 și Germania de Est în 1972.

Boicotarea Jocurilor Olimpice din motive politice nu este fără precedent, olimpiadele de la Montreal din 1976, de la Moscova din 1980, de la Los Angeles din 1984 și de la Seul din 1988 fiind tot atâtea ediții în care de o parte și de alta a Cortinei de Fier s-a decis  boicotarea din motive de antagonism politic, și nu de etică. Acestea sunt exemple de exploatare a Jocurilor Olimpice în scopuri politice – legate fie de Germania de Est sau de Vest, Coreea de Nord și de Sud, de China și Taiwan.

Mesajul Occidentului pentru Rusia este, de data aceasta, unul dur și clar: aveți mai multă nevoie de tehnologie, expertiză și investiții de la noi, decât avem noi nevoie de rezervele voastre energetice. Așa că Putin cel dur, care promovează în presă o imagine total diferită de cea a lui Elțîn, riscă să pună capăt definitiv și iremediabil eforturilor sale de a menține pentru  Rusia spațiul fost sovietic ca zonă de influență, o zonă pe care cercurile diplomatice o numesc Vecinătatea Apropiată. Faptul că Berlinul este susținut de Washington și Paris în atitudinea sa fermă față de Moscova în privința Ucrainei îi trezește elitei rusești de la Moscova cele mai sumbre amintiri. Iar aceste amintiri pornesc de la Războiul din Crimeea din 1853-56, când Rusia s-a trezit singură, fără aliați, confruntându-se cu Alianța formată de Marea Britanie, Franța și Imperiul Otoman, și ajung la alianțele și echilibrele europene de azi.

Organizarea Jocurilor Olimpice la Soci a fost un demers cu substrat politic și geo-strategic clar. În primul rând, este o șansă, după cum spun mulți comentatori din Rusia și nu numai, de a se realiza o serie de lucrări de infrastructură într-o zonă intrată în paragină, în vederea atenuării focarelor de nemulțumire, dar și pentru a se evita reacțiile altor regiuni, la fel de părăginite din Rusia. Dar, nici nu începuseră bine Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci, că valul de condamnări și contestații se dezlănțuise – de la respectarea dreptului la liberă exprimare, a drepturilor omului, a mediului și a câinilor fără stăpân, până la funcționarea defectuoasă a instalațiilor sanitare din hoteluri.

Dar, cel mai fierbinte subiect dintre toate, era cel legat de securitate, echipele americane și cele rusești fiind cele mai amenințate de elementele fundamentaliste islamiste. În tot acest răstimp, de multe ori s-a reiterat întrebarea, de ce a ales Putin această stațiune de la Marea Neagră pentru organizarea Jocurilor Olimpice de iarnă, știind că se află aproape în inima celei mai instabile și frământate regiuni din Rusia, dacă nu din Europa? Păi, exact de asta a ales-o?

Pentru Putin, desfășurarea fără incidente a Jocurilor Olimpice de la Soci este un imens pariu cu semnificații politice și geopolitice. Stațiunea Soci se află la câteva zeci de kilometri de nordul Caucazului, regiune caracterizată de prestigioasa publicație occidentală „Foreign Affairs” ca fiind „cazanul confruntărilor religioase și etnice”. În această regiune, numai în ultimii 20 de ani, și-au pierdut viața în urma confruntărilor cu armata rusă sau a atacurilor teroriste cu bombă  peste 1500 de oameni.

Secretarul General al Națiunilor Unite Ban Ki-moon, a făcut apel joi, la inaugurarea Olimpiadei de la Soci, ca oamenii aflați în război din întreaga lume să depună armele și să respecte “Armistițiului Olimpic.” Aceeași Times scria că „dacă istoria poate da vreo indicație, atunci aceea ar fi că pulsul politicii internaționale va continua în același ritm, iar problemele cu care se confruntă comunitatea internațională vor fi în continuare așa și peste două săptămâni. Dar Jocurile Olimpice sunt o mare scenă, una dintre cele mai mari disponibile pentru un lider internațional ca să capteze atenția lumii”. În timp ce mulți lideri mondiali, printre care președintele american Barack Obama și președintele francez Francois Hollande, stau acasă, Ban Ki-moon a participat la ceremoniile de deschidere a Jocurilor Olimpice.

Au fost situații în care boicotarea Olimpiadelor de la Moscova de către SUA ajunsese până aproape de distrugerea spiritului olimpic dar, din fericire, acesta a reușit să depășească manevrele politice și antagonismele internaționale. Baronul Pierre de Coubertin, părintele Jocurilor Olimpice contemporane, remarca foarte înțelept în 1935 că „ a cere popoarelor lumii să se iubească este copilăresc. A le cere să se respecte reciproc, nu este deloc utopic, dar ca să se respecte unul pe celălalt trebuie să se cunoască mai întâi. Istoria lumii, așa cum poate fi învățată de aici înainte, cu atenția cuvenită exactității temporale și geografice, este singura bază adevărată pentru pace”.

__________

Acest articol v-a fost oferit de Cargotrack, companie care vă oferă servicii de monitorizare GPS.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.