Pe scurt, despre închirierea de locuințe
Din 2009, de când m-am mutat în chirie, stau în același loc. N-am întârziat cu plata, n-am fost restanțier la întreținere luni la rând, deși s-a întâmplat să mai întârzii de pe o lună pe alta, din cauză că doamna administratoare încasează banii în trei seri din aceeași săptămână, ceea ce-mi face viața cam dificilă, că eu am programul pe săptămână, nu pe zile…
Totuși, în afară de această ne-sincronizare, n-am avut probleme deosebite și, din acest punct de vedere, mă consider un chiriaș bun deși, s-o spunem pe aia dreaptă, sunt un chiriaș corect: plătesc la timp, așa cum mi-am asumat.
De aceea, vă mărturisesc că mi se pare un pic ciudat cum alții se mută lunar sau trimestrial dintr-o locuință în alta, azi într-o parte, mâine în alta, într-o harababură și c-un efort de nedescris, că este enervant și deranjant să-ți muți lucrurile chiar atât de des.
Așa că, atunci când am de-a face cu oameni care se mută des, încep să-mi pun întrebări firești, de genul:
– De ce se mută atât de des?
– Doar peste proprietari nebuni a dat?
– El/ ea este complet inocent(ă) și n-are nicio vină?
– Cum se orientează acești oameni, de n-au noroc cu alegerea făcută?
– Am tot auzit scuza aceea că proprietarul vine. De atâtea ori o vinde… Oare dacă auzi chestia asta de cinci ori, și după aceea verifici dacă spațiul mai este disponibil spre închiriere, nu începi să-ți pui întrebări?
– Relația dintre chiriași și proprietari se reduce doar la bani?
– Este normal ca proprietarul să nu intre în casă fără să anunțe, dar chiriașul chiar n-are nicio obligație?
Îmi pun aceste întrebări, pentru că sunt chiriaș și pentru că este rezonabil să mă gândesc la așa ceva, în fond, relația dintre proprietar și chiriaș este una cu două părți, în care fiecare-și urmărește interesul și în care interesele nu întotdeauna coincid.
Dar vreau să fiu sincer și explicit: am observat că oamenii care-mi inspiră cel mai puțină încredere sunt și chiriașii cel mai voiajori.
În acest context, aplicația de iPhone sau Android a celor de la Titirez.ro mi se pare complementară celor spune: agenția vine în întâmpinarea clienților c-o aplicație bună și utilă, dar trebuie ca aceștia să țină cont și că folosirea acesteia nu suplinește cerința față de clienți de a da dovadă de seriozitate atunci când semnează de închiriere, atât la agenție – dacă este cazul – cât și la proprietar.
Mai pe șleau, nu este suficient să avem tehnologie, ci și oameni onești. Pe de altă parte, oamenii onești au acum parte și de tehnologie și cred că ar fi extraordinar dacă în aplicație s-ar putea face și recenzii ale proprietarilor și spațiilor închiriate, ca să știe toată lumea în ce se bagă pentru că, desigur, nu toți proprietarii sunt profesioniști, ci unii au apucături dubioase.
În principiu, pe mine proprietarul mă sună când vine la garsonieră, pentru că așa se cuvine și pentru că am bunuri aici. Pe de altă parte, banii îi vin întotdeauna la timp, fără scuze și fără bâlbâieli, așa cum este și normal, întrucât pentru un proprietar banii de chirie sunt un venit, și cu toții ne dorim să avem un venit cât mai mare și cât mai stabil.
Este chiar atât de greu să ne înțelegem unii pe ceilalți și să acționăm întru buna colaborare?
Ar fi ideal sa avem si tehnologia la indemana dar si onestitate din partea tuturor chiriasilor. Si eu stau in chirie ca deh, mi-am dorit independenta deplina. Sunt unul dintre chiriasii buni ai acestei tari si sunt mandru de asta! 🙂
Am pățit de mai multe ori ca când se schimbă chiriașii – adică atunci când pleacă studenții în vacanță – să rămână facturile la întreținere neplătite.