Fie că ne place sau nu, religia, in nenumăratele ei forme, a stat la baza tuturor civilizațiilor ce s-au perindat pe Pământ de-a lungul mileniilor. Din momentul în care omul a devenit conștient de sine însuși și de ceea ce îl înconjoară, a căutat mereu o explicație a lucrurilor și a fenomenelor care îi depășeau puterea de înțelegere. Astfel s-au născut diferitele sisteme de credințe, proto-religiile care, în timp, au dispărut, au evoluat ori s-au unificat ajungând astăzi la marile religii cunoscute: creștinism, hinduism, islamism, iudaism, taoism etc. Despre acest subiect s-au scris mii de pagini de-a lungul timpului și încă se mai poate scrie. Iată o scurtă trecere în revistă a vechilor religii ale civilizațiilor antice, pierdute în negura timpurilor odată cu prăbușirea civilizațiilor care le-a practicat.

Biserica din Densuș

Una dintre cele mai vechi religii cunoscute ale lumii este religia vedică, ce a dăinuit timp de peste 1000 de ani în cadrul civilizațiilor indo-ariene, precedată de religiile prevedice, care aveau în centru două zeități opuse, Marele Zeu Bărbat (precursor al lui Shiva) și Zeița-Mamă (precursoarea ziței Shakti).  Specialiștii in istoria religiilor consideră că religia vedică stă la baza hinduismului, ambele credințe împărtășind aceleași texte sacre, cele patru Imnuri Vedice (de altfel, imnurile orale joacă un rol extrem de important în ambele sisteme , reprezentând o punte de legătură între lumea aceasta și lumea transcendentală a zeilor).

Mithraismul a fost una dintre cele mai populare religii a soldaților romani. Originar din Persia, acest cult a fost adus în Europa după cuceririle lui Alexandru cel Mare. Il avea în centru pe Mithras, zeul persan al soarelui, și era sărbătorit pe 25 decembrie, dată care se considera a fi ziua de naștere a lui Mithras (de aici speculațiile și asocierile care se fac între creștinism și mitraism; o altă sursă a speculațiilor este reprezentarea lui Mithras ucigând un balaur, fapt pentru care unii îl asociază cu Sfântul Gheorghe din cultura creștină care, în mod tradițional, este reprezentat în mod similar ucigând un balaur).

Un alt cult antic, cu rădăcini foarte adânci, undeva în Epoca Bronzului (3600-1200 î.Hr.) este Tengrismul (tengriism sau tengrianism). Apărut în Asia Centrală, în rândurile populației din munții Altai, această religie îngloba elemente de șamanism, animism, totemism; avea în centru o zeitate importantă (Tengri-zeul cerului) iar ca principiu de bază – conviețuirea în armonie cu natura. O altă trăsătură caracteristică a acestei religii este cultul strămoșilor.

Ashurismul este străvechea religie a poporului asirian, avându-l în centru pe Asshur, regele zeilor. E o religie politeistă, foarte asemănătoare religiei babiloniene (și nu numai), având o multitudine de zeități mai mari sau mai mici care controlau toate elementele naturale (Anu-zeul văzduhului, Bel-zeul pământurilor locuite de om, păsări și animale, Ea-zeul apei, Sin-zeul lunii etc). Ca și în creștinism sau iudaism, și în acest cult se regăsesc mituri precum facerea lumii, marele potop sau turnul Babel. A dăinuit timp de peste 1000 de ani, din sec al XVIIIlea î.Hr. și până în sec al Vlea î.Hr., până la distrugerea Asiriei.

Pe teritoriul Europei de azi timp de multe secole au prevalat religiile asa-numite păgâne, religiile politeiste dominante pe anumite teritorii până la creștinarea lor. Punctul comun și central al acestor religii este armonia cu natura, cu universul, iar divinitatea supremă este dihotomică- Zeul-Tată și Zeița-Mamă. Printre aceste religii se numără Wicca-Druidismul, șamanismul, păgânismul germanic, păgânismul finlandez etc.

Lista poate continua pe zeci de pagini, fără a epuiza subiectul. Ar fi nedrept să nu amintim, religia olmecă (a poporului meso-american),  religia cananeană (a cananiiților, popor locuitor al zonei dintre Mediterană și râul Iordan,  amintit și în Biblie), zoroastrismul (fondată în secolul al Iilea î.Hr. de profetul persan Zarathustra),  gnosticismul (avându-l în centru pe Dumnezeul imperfect-Demiurgul), maniheismul (inițiată și propagată în sec. al IIIlea d.Hr. de Mani, filozof persan)… Religiile au fost dintotdeauna într-o continuă transformare și, cine știe, poate peste sute de ani marile culte răspândite azi pe tot globul vor deveni, la rândul lor, istorie.
__________

Acest articol nu este scris de mine, dar v-a fost oferit în schimbul ancorei către „jucarii plastic„.