Dragă moşule,

Te ştiu băiat deştept, deci presupun că ştii cum stă treaba cu mine şi cât de cuminte am fost. Aşa că nu-ţi cer autostradă România – Germania cu 4 benzi, 3 pentru dus şi 1 pentru ocolit, ca în banc. Nu-ţi cer nici să câştig la loto, că la cât sunt de deştept norocul meu e mirific de-a dreptul, ca să nu spun că-mi lipseşte cu desăvârşire. De case, maşini, femei şi alte cele nici nu mai precizez, că doar nu eşti peştişorul de aur pe care, nefiind pescar, nu am cum să-l prind.

În schimb îţi cer, dragă moşulică, două chestii simple: un laptop EeePC 1101HA SeaShell (cu ceva generator de curent) şi un bilet dus la Polul Nord, că aşa îmi vine să mă duc şi să mă tot duc, ceva de groază! Promit, chiar, să nu-ţi sperii renii, când oi face câte un live blogging, al 1000-lea, din iglu (se subînţelege că am conductă de net direct de la satelit) şi nici să nu te deranjez prea tare când hrănesc urşii polari, preferabil fără a fi eu felul principal, sau când joc câte o şeptică cu focile. Bine, nu garantez că delfinii nu or să râdă când or să mă bată la şah.

Uite, dacă nu se poate asta, mă mulţumesc cu un concediu de vis, la copcă, 3 luni în Siberia, că am aşa o stare de lehamite de nu pot să o descriu. Pomit să nu le beau ălora toată votca! Ba chiar promit să nici nu mă ating de ea. În schimb, totuşi, or să curgă prin mine râuri de rom, că deh, afară e doar ceva mai cald ca în braţele ştiu eu cui. Şi nu, nu sunt pretenţios la mâncare. Dacă e mamifer şi mişcă atunci clar are gust de pui, leguma mea preferată. Iar dacă nu e pui, e peşte. Simplu. Aş putea, de exemplu, să descriu, cu ajutorul laptopului, bineînţeles, obiceiurile de împerechere ale ţânţarilor maro cu trei puncte albe pe abdomen, singurii care rezistă la cele minus ţâşpemii de grade sub zero.

Şi, ca să nu ne plictisim, aş putea scrie o întreagă enciclopedie privind bunele obiceiuri ale băştinaşilor, care în loc să scrie şi ei o carte, ceva, cum făcea bunăoară Dostoievski sau Tolstoi, ăştia stau şi beau şampon sau antigel, că băutura e scumpă. Ba chiar aş face, în java, un contor care să indice populaţia cătunului, în timp real: 128, 127, 126 (hmm, ăştia beau cam mult şi cam repede).

Ba chiar, având atât de mult timp liber în concediu, aş putea scrie o nuvelă despre un tip care a fost internat la nebuni pentru că, pe vremea comuniştilor, în loc să fugă spre Vest a trecut fraudulos graniţa spre Est (Geoană, măria ta, ce făcuşi tu zilele trecute, mă mişelule?). Ba chiar aş scrie şi articole de genu:

Cronica siberiaşilor

Ivan T, de vârstă necunoscută, s-a luat la tradiţionala horă siberiaşă, cu Nocolai Ţ, cu 20 de ani de gherlă la activ, în urma căreia cel din urmă a aflat răspunsul la veşnica întrebare: "Există viaţă dincolo de moarte?". Din păcate, însă, răspunsul nu-l vom putea afla, întrucât ţurţurele cu care acesta a fost dojenit a fost mai tare decât oasele craniene. Şi mai din păcate, Ivan T nu şi-a putut dezlipi mâinile de pe ţurţure, astfel încât şi el a aflat care este sensul vieţii, fără, însă, a-i mai folosi la ceva.

Ba chiar aş scrie şi nişte necroloage mişto, de genul:

Ivan T era un tip beton

când l-au găsit întins lângă butuci.

Presemne se făcuse iarăşi muci,

Dar hoitul pute fain de la şampon!

Sau:

Se ştie că era cam chel

Şi că-i plăcea să bea extrem de mult.

Probabil că era contrafăcut,

Căci el a degerat cu antigel!

Vezi, moşule, numai gândul la o călătorie exotică mă umple de talent şi de inspiraţie. Cred că aş putea scrie cele mai demenţiale articole scrise vreodată pe vreun blog, pline de umor negru (mai ales când noaptea durează şase luni), de să sară tastele de la tastatură şi pixelii de pe monitor, nu alta! Şi, uite, ca să vezi că vorbesc serios, îţi mai scriu o poezie:

Ştiu că ai puteri de zeu,

Şi poţi să-mi dai ce ţi-am cerut!

Să ştii că n-am băut năut!

Şi nu-s nebun, aşa sunt eu!

Cu drag, moşulică, cu drag,

al tău umil şi cuminte,

numai bun de trimis în excursie,

Robi, inimă de taur [şi minte de greier, ar spune unii mai răutăcioşi].

P.S. Articol scris pentru SuperBlog. Via Asus.

P.P.S. Da, încă mi-ar mai face cu ochiul un loc de muncă în Antarctica.