Veneam de la gară, de la vot. Am luat troleibuzul 4 din Piaţa Mărăşti până la gară şi înapoi, după ce mi-am terminat treaba (adică făcut datoria civică). Când ne-am întors, fiind capăt de linie, ttroleibuzul era aproape gol. Pe la a doua staţie, însă, maşina s-a umplut de babe. Normal, firesc, de bun simţ, m-am ridicat să las o doamnă să şadă în locul meu.

În spatele meu o domnişoară s-a ridicat şi ea şi în locul ei s-a pus un bătrân pe la vreo 65 de ani. Şi cum călătoream noi în picioare, aşa, numai ce-l văd pe un tip, pe la vreo 45 de ani, cum şedea bine – mersi şi fără niciun stres, în timp ce de bara de lângă imensitatea sa imperială se ţinea, cu greu, o bătrână trecută bine de 70 de ani. Pfuai, vă daţi seama că în secunda aia mi-a crescut tensiunea până la cer, de-mi venea să strig:

– Ascultă, monseniore, nu ţi se pare că eşti un pic cam bădăran? Crezi că ai dreptul să fii indiferent şi nesimţit? Presupunând că mama ta ar fi fost în locul doamnei respective, tu cum te-ai fi simţit? Ă? Mai ales că la vârsta aia bolile specifice vârstei (cum ar fi bolile de inimă, osteoporoza, reumatismul) îşi fac de cap? Ţie ţi-ar fi căzut bine ca mama ta să se chinuie să se ţină de o bară (de care până şi eu mă ţin greu) în timp ce un mojic ca tine se face că nu o vede, deşi femeia aproape că plânge lângă el?

Ruşine, bă nesimţitule. Eşti un idiot individualist şi mârlan, din ăia care se plâng că ţara merge într-o direcţie greşită, dar nu se uită şi în oglindă! Huo! Ruşine, mă!