Un Cernobîl geopolitic

Este clar pentru oricine că Ucraina trece printr-o dilemă geopolitică – Putin sau Europa – ce riscă să alimenteze nu numai instabilitatea în regiune și un nou val de autoritarism, dar chiar și divizarea acestei țări pe falia reprezentată de regiunea vestică predominant Catolică Uniată, care a aparținut de-a lungul veacurilor Austriei, și regiunea estică ortodoxă și filo-rusească. Două țări într-un singur stat a fost Ucraina oricum. Nordul a fost mai dezvoltat, iar partea de est a fost întotdeauna filorusă. Partea de sud a fost mai înapoiată, iar partea de vest a fost adesea sub diferite alte dominații străine, central-europene. La aproape 30 de ani după tragedia nucleară de la Cernobîl, o altă tragedie planează asupra Europei, un nou Cernobîl geopolitic de data asta, cu regresii ce amintesc de perioada războiului rece.

Un astfel de scenariu ar fi de coșmar nu numai pentru Ucraina. Rusia lui Putin nu va ezita să facă uz de orice mijloc – ortodox sau mai puțin ortodox – pentru a păstra Ucraina integrală sub influența sa, deși știe că în zona vestică a Ucrainei sunt regiuni ce altădată au aparținut Poloniei, Cehoslovaciei și României ca urmare a negocierilor dure duse în 1939 de duetul Stalin-Molotov, iar Crimeea a fost făcută cadou de Kremlin Ucrainei în 1956, gest simbolic semnificând legătura de nezdruncinat dintre cele două popoare slave. Pentru că dacă ar fi zdruncinată, Rusia ar interveni.

Or, așa cum stau lucrurile în acest moment, este imposibil ca Ucraina să treacă integral sub influență europeană. Nu vor lăsa rușii să se întâmple așa ceva. Crimeea are importanță vitală pentru Moscova în Marea Neagră atât din perspectiva relațiilor transatlantice, cât și a celor cu statele riverane. În perioada războiului rece, Marea Neagră era oficial lac rusesc, cu toate țările din blocul estic. Doar Turcia, membră a NATO, avea linie de coastă la Marea Neagră. Însă odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991, situația în bazinul Mării Negre s-a schimbat rapid în favoarea Occidentului, iar înainte ca Moscova să redevină o putere politică, economică și militară, țările est-europene au început să devină mai orientate și apropiate de Occident, care, la rândul său, odată cu aderarea statelor baltice la NATO și Uniunea Europeană, și-a făcut și acesta intrarea în spațiul fost sovietic.

Deși Moscova este enervată de dorința Ucrainei de a se integra cu Occidentul, intelectualii ruși sunt în favoarea unei focalizări pe Occident. De fapt, intelectualii ruși se identifică drept europeni, și nu asiatici sau euro-asiatici, dacă ar fi să ne gândim din perspectiva proiectului politic Eurasia al președintelui Putin. Iar tandemul Putin-Medvedev care conduce la Moscova se revendică din școala de gândire de la Sankt Petersburg ce pledează încă din vremurile țariste pentru integrarea Rusiei în Europa.

Astfel că, după ce se va fi copt ideea secesiunii la Kremlin, divizarea statului ucrainean s-ar putea face pe falia nord-estului filorus care, în urma unui referendum, ar putea aproba în unanimitate integrarea Ucrainei cu Rusia. Astfel, și Crimeea și toate coastele vestice riverane Mării Negre vor deveni teritorii rusești.*

Până acum, rușii au vrut Ucraina cu totul, însă ultimele evoluții i-au determinat să privească problema cu alți ochi, chiar și vizavi de eventualitatea divizării Ucrainei.

Dacă Rusia va interveni în Ucraina, Europa Centrală și de Est se va simți amenințată, iar Germania sau SUA vor fi chemate să garanteze securitatea în regiunea ce include noi aliați – cele trei țări baltice, Slovacia, dar mai ales rusofoba Polonia. Astfel, evoluțiile din Ucraina, unde puterea izvorăște pe de o parte de la forțele filoruse, iar, pe de altă parte, de la forțele filo-germane, vor determina concomitent un demers german la Kremlin și o tentativă rusească de restaurație imperială amintind clar de pericolul unei noi deflagrații politico-militare pe bătrânul continent, cu tot ce presupune aceasta pentru Europa și relațiile transatlantice, iar Kievul riscă să devină un nou Sarajevo, la un veac după asasinarea moștenitorului Imperiului Austro-Ungar.

Victor Ponta și Victor Ianukovici la Olimpiada de iarnă de la Soci (2014)

Victor Ponta și Victor Ianukovici la Olimpiada de iarnă de la Soci (2014)

Actualul președinte al Ucrainei, Victor Ianukovici e filorus, deci a vândut țara Rusiei, după ce a refuzat în ultima clipă semnarea unui acord de asociere cu Uniunea Europeană, un acord ce ar fi marcat simbolic orientarea Ucrainei spre Germania. Președintele Putin a reușit în ultima clipă să realizeze o răsturnare de situație – doar cu o săptămână înainte de summitul UE – împiedicând semnarea acordului în schimbul unei considerabile sume de bani acordate Ucrainei. Așa-zisa dibăcie a lui Ianukovici a provocat reacția ucrainenilor filo-europeni și filo-germani, care și-au văzut în ultima clipă zădărnicită dorința lor de orientare a țării spre Berlin și Uniunea Europeană. Interesant e că prin politica sa Ianukovici nu a devenit mai simpatic nici Keremlinului, nici forțelor filo-ruse din Ucraina, care îl consideră ca având potențial de trădător. Moscova îl consideră deja un aventurier temerar pe care rușii nu își pot pune bazele pentru promovarea politicii lor.

Menținerea la putere a lui Ianukovici se datorează faptului că nici Moscova, nici Berlinul nu doresc în acest moment limpezirea apelor, iar Kremlinul nu are încă pregătită o politică față de un președinte clar filo-german la Kiev. Germanii preferă un Ianukovici presupus filo-rus, care, sub anumite presiuni să realizeze treptat o reîntoarcere a Ucrainei spre UE, întrucât alegerea unui alt președinte filo-european pe fundalul acestui haos ce predomină la Kiev și în marile orașe din Ucraina să nu provoace furia forțelor filo-ruse, cu consecințe politice imprevizibile.

În final, dar nu în ultimul rând, am dori să remarcăm și următorul aspect interesant: după ce Ucraina a anunțat că nu semnează acordul cu UE, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen a condamnat Kievul. De ce este NATO atât de interesată de relația Ucrainei cu UE? Unii analiști au spus că oficialul NATO a comis un faux pas. Totuși, nu e greu de imaginat cum a interpretat Moscova declarația lui Rasmussen: Occidentul se aștepta ca Ucraina să vină mai aproape de UE, iar un al doilea pas ar fi fost aderarea Ucrainei la NATO. Dacă scenariul acesta ar fi fost realizat, atunci Marea Neagră ar fi devenit mare NATO, iar alianța Nord-Atlantică ar fi avut mai multă influență în bătălia pe resursele energetice din Caucaz.

Rămânerea, sau nu, a Ucrainei ca zonă-tampon între Rusia și Occident va influența echilibrul global de forțe. Moscova ar vrea ca Ucraina să rămână sub influența sa și să continue să fie zonă-tampon față de Occident. Rusia știe că dacă Ucraina se integrează în instituțiile euro-atlantice, spațiul de manevră al Moscovei în Marea Neagră se va reduce.

Principala problemă a abordării geopolitice a unei probleme, așa cum se face ea în marile cancelarii – unde adesea interesele unei țări sunt descrise doar privindu-se harta globală – este că viziunea geopolitică nu ia în considerare dorințele oamenilor și, adesea, sfârșesc în vărsări de sânge și catastrofe. Să sperăm că mai marii lumii vor înceta curând să se mai uite la Ucraina doar prin lentile geopolitice și vor începe să se gândească și la ceea ce-și doresc ucrainenii.

__________

* Acesta implică inclusiv aceea că Moldova se va învecina direct cu Rusia.

P.S. Acest articol v-a fost oferit de Agrifarm, care vă oferă seminte profesionale legume.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.