Se iau cartofii (treaba voastră câți), se curăță și se taie un pic mai mari decât pentru cartofii natur (cam ca în imagina de mai sus). Pe fundul tăvii se pune niște ulei (nu prea mult, să nu devină uleioși cartofii) și se condimentează cartofii. Personal folosesc Grill & Pfannen Wurz Zauber de la Fuchs. Eventual puteți lăsa un pic cartofii să se pătrundă. Aici este un secret: vrem să evidențiem gustul cărnii, nu al cartofilor, așa că folosim ingrediente pentru carne pe cartofi.

Acum, în funcție de ce doriți și ce aveți, se pregătește carnea. Merge de exemplu cu pulpe de pui (aia este Friptura a la Molnar Nr. 1). Se iau pulpele, se spală, se curăță dacă au grăsime și se condimentează. Nu fiți timizi, faceți niște crestături sub piele și introduceți acolo condiment. Plus că prin crestături carnea se pătrunde mai bine.

Cum m-am cam săturat de pulpe, am folosit altceva, se vede și în imagine ce. De aceea se și cheamă Friptură a la Molnar Nr. 2. Astea n-a fost nevoie să le condimentez. Bun, am pregătit cartofii, carnea și tava. Aici intervine secretul cel de-al doilea. Luați o bucată de slănină afumată și tăiați-o felii, apoi crestați-o. Slănina afumată, în această combinație de ingrediente, are rol de potențiator/ mediator de gust. Sincer, dacă nu o puneți mai bine nu vă apucați de friptura asta, că n-o să iasă cum trebuie și nu are rost să vă bateți joc. Și nu, nu rebuie multă. Vreo 6 creste sunt de ajuns.

Peste cartofi se pune carnea și, printre bucățile de carne, se pune și slănina. Dacă o gătiți la foc mediu cartofii vor ieși mo iar carnea se va pătrunde încet dar uniform. Dacă vreți să o gătiții mai repede, o jumătate din perioadă (cam 45 de minute) o gătiți la foc mediu, iar restul la foc mare. Cartofii vor ieși mai crocanți, la fel și carnea.

Ca să nu vi se ardă friptura cam la 30 de minute trebuie întoarsă. Adică scoateți carnea pe o farfurie, cu o lingură de lemn sau cu o paletă de teflon, întoarceți cartofii în tavă, apoi puneți carnea la loc, pe partea cealaltă, ca să se pătrundă unfirom.

Se servește cu o salată, preferabil un pic acră. Și cu un pahar de vin, evdent.

Rețeta asta o știu de la mama și n-am văzut să o mai facă și altcinea.

Vă doresc poftă bună!