Jumări

Dacă tot mi s-a făcut poftă de jumări la Cluj, cu pogăcile alea cu jumări, primul lucru pe care l-am făcut acasă a fost să, evident, fac jumări. Şi au ieşit tare bune. Iniţial am vrut să le fac pastă de jumări, dar m-am răzgândit, că no, îmi era prea poftă. Cum era seară (mă rog, era ora 3) n-am apucat decât să le gust, aşa că m-am desfătat la micul dejun de la ora 15.

Nu au ieşit prea multe (aici se vede prima serie din cele trei), pentru că le-am prăjit de să le ia… mama zborurilor. Că aşa am vrut eu. Oricum, cică mă pricep.

4 Comentarii

  1. Mihai Todor 23 decembrie 2009 la 08:14 - Raspunde

    Păi nu-s bune dacă nu le prăjești până nu mai rămâne mai nimic din ele 😀

    • Robin Molnar 23 decembrie 2009 la 09:23 - Raspunde

      😆 Ai dreptate. Sunt chiar greţoase. Din fericire pentru tine, până apari sigur n-or să mai fie. 😆

      • Mihai Todor 23 decembrie 2009 la 11:06 - Raspunde

        Ce rău ai fost, da\’ ai baftă că azi e o zi specială și te iert 😛

        • Robin Molnar 23 decembrie 2009 la 16:34 - Raspunde

          😆 Si de ce, ma rog, este o zi speciala? 😆

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.