"Îngerii cântă când ţipătul deznădejdii tace!"

Adică atunci când deznădejdea nu te mai încolţeşte, când deja nu te mai doare şi când ţipătul furiei disperării, al deznădejdii, tace, se opreşte, atunci vine şi liniştea, care este precum cântul unor îngeri: nu ştii cum să asculţi, dar îţi place. Şi te pătrunde, şi lipeşte acele cioburi de suflet pe care tu însuţi nu ai şti cum să le pui la loc, sau unde erau.