Despre sinceritate şi deschidere
"Trebuie să fii capabil cu sinceritate să-i vorbeşti unui străin despre tine pentru a fi capabil să-ţi vorbeşti ţie însuţi!"
Adică dacă poţi să fii suficient de deschis cu alţii în ceea ce priveşte propria-ţi persoană, cu siguranţă poţi fi capabil să-ţi vorbeşti ţie însuţi despre ceea ce te frământă, despre ceea ce-ţi doreşti sau despre ceea ce eşti, asta însemnând că problemele tale sunt deja pe jumătate rezolvate. Dacă eşti sincer cu alţii şi sincer cu tine însuţi liniştea interioară este deja mult mai aproape.
Aproximativ…. parerea mea
adica nu as vorbi cu un strain despre problemele mele intime ci cu un amic….
😆 Da, este şi asta o strategie. 😆
No, eu vorbesc zilnic cu mine însămi, sunt extrem de sinceră când vorbesc cu oamenii (deşi, de multe ori mi se pare că sunt cam dură şi că nu era sfârşitul lumii dacă tăceam), dar nu sunt deloc deschisă pentru că a fi deschis nu este acelaşi lucru cu a fi sincer. Una e ca tot ceea ce spui să fie ceea ce gândeşti şi alta e ca tot timpul să ai ceva de spus.
😆 Ai exprimat o nuanţă interesantă la care nu prea mă gândisem. :woohoo:
E un gand foarte frumos ce ai spus acolo.
Vezi ca ai pus doi de i din greseala 🙂
😆 Da, mulţumesc frumos. Am corectat. 😉
Cu placere, Robin! 🙂
Eu is sincera si cu mine si cu ceilalti si nu ma ajuta cu nimic. Sau…hai sa zicem ca din punctul asta sunt foarte linistita. Ca daca as avea ceva de ascuns in fata cuiva as simti ca am o piatra pe suflet. Poate tocmai de teama acelei pietere eu prefer sa fiu asa deschisa. O fi bine??? :woohoo: :confused:
😆 Ţi-ai găsit pe cine să întrebi! ❗ Ar fi o ironie fină din partea destinului să răspund la această întrebare. 😆