Petroşaniul nu este un oraş exotic sau tropical. În această perioadă nu este cald, ba din contră, iar îmbrăcămintea standard, cel puţin în cenrul oraşului, nu este formată din pantaloni scurţi sau şlapi. Din contră, asemenea atitudine (dată şi de haine) este considerată o mârlănie.

I-am văzut venind, în grup de cinci băieţi şi o fată (fata era îmnbrăcată OK), patru având pantaloni scurţi sau suflecaţi, şlapi (modelul acela cu chingă între degetul mare şi următorul, care sunt sigur că are o denumire specifică, numai că îmi scapă), erau gălăgioşi şi cu un accent sudist, având aere de metropolă.

Cu discreţie lumea se uita la ei, să vadă de unde au aterizat şi cu ce scop. Ne-am lămurit repede. Cine umblă în centrul unui oraş îmbrăcat ca pentru un maidan de la periferia unui cătun? Dacă n-aţi ghicit vă spun eu! Jucătorii de la FC Drobeta. Ne-am uitat la ei, că doar aşa scria pe tricouri, ne-am lăurit, am zâmbit cu subânţeles şi ne-am văzut de treabă. Ne era clar, tuturor.

Pe această cale doresc să îi salut, sperând că au pierdut meciul cu Jiul Petroşani (ambele formaţii evoluând în Divizia X, ce glumă bună). Dacă joacă la fel de bine precum arată sunt sigur că au câştigat cu 0 – 14. Dar sunt rău…

Mulţumesc Oana.