Eram vneri în autogara Beta din Cluj Napoca, fix lângă autogara Fany. Acolo, mergând spre autocar, îl ajut pe un moș să coboare dintr-un autocar, alături de un nepot de-al dumnealui. Vedeți Dumneavoastră, bătrânul avea la vreo cincizeci de kilograme, era slăbuț, slăbit, ieșeau niște furtunuri din el, era într-o cârjă și baston și avea niște bocanci grei în picioare.

Îmi părea rău de dumnealui, văzând că are o familie așa de bolundă încât să încalțe cu bocanci un om ce abia putea să meargă, așa că am decis să dau o mână de ajutor. Apoi mi-am lăsat bagajul la mașină și m-am dus să-mi iau niște apă. După care m-am dus la toaletă.

Acolo, în fața ușii, singur, era moșul în cârjă, încercând să intre la baie, însă neavând mărunt cele două fise de 50 de bani necesare să descuie ușa, nu putea să intre. Să zicem că e normal să plătești să folosești o toaletă civilizată. Însă nu e normal ca la dispecerat să nu ai mărunt. Așa că nepotul moșului s-a dus să schimbe niște bani, să facă rost de cele două fise.

Ei, dar cum ăl ajutam pe om și-l așteptam în ușă pe nepotul acestuia să vină să-l ajute, un tip cu cioc care tocmai venea din ceva birou, trecând pe lângă ușa pe care – depășit de situație – o țineam cu spatele, îmi zice că ușa e automată și că s-o închid. Am luat foc, pentru că nu aveam soluții. Adică după mintea omului, trebuia să intru la baie cu un moș necunoscut și să-l ajut să se pișe, eventual ținându-l de mână cât se pișă…

Este inacceptabil! Dacă dispecerul – un tânăr impertinent – n-ar fi fumat și vorbit la telefon non-stop, ar fi putut să se ducă să schimbe niște bani, să aibă ce da la oamenii care ar fi avut nevoie la toaletă. Iar dacă tipul ăla cu ușa ar fi fost un pic mai decent, m-ar fi întrebat de ce țin ușa deschisă, să am timp să-i spun că cineva are o problemă, are nevoie de ajutor și că personalul autogării nu ajută.

Să vă stea leii ăia în gât, să vă trebuiască un leu să scăpați de faliment și să n-aveți de unde îl lua, nenorociților!