[Comentariu pe marginea unei manipulări vioaie.] [Intro semi-fictiv cu detalii reale.]

[…] Coborâsem din mașina Dacia 1100 care m-a adus de la gară până aici, la clădirea poștei din Petroșani. Mă rog, pe vremea aceea se numea oficiul PTTR iar clădirea ea aproape la fel de nouă ca și mașina ale cărei tapițerii încă mai purtau parfumul fabricii unde au fost cusute materialele.

[…] În clădirea modernă, cu stâlpi groși și pereți pe măsură, intrasem cumva sfios, printr-o laterală, urcând până la etajul trei unde un inginer telefonist mă aștepta pentru instructajul care presupunea o vizită în toate camerele tehnice ale clădirii, inclusiv în camerele cu baterii de condensatori care ar fi permis o minimă funcționare a rețelei de telefonie, în caz de catastrofă la rețeaua electrică.

La drept vorbind, mi-era frică de aceste baterii ce stochează energia în condensatoare, știut fiind faptul că forța distructivă a unuia singur, la explozie, echivalează cu puterea mai multor grenade. Cu toate acestea, m-am dus să le văd, să învăț cum se schimbă cele uzate și, mai ales, în ce condiții, m-am dus să văd tot ce era de văzut și am înțeles repede și în acest caz că acestă clădire este una de interes strategic pentru Valea Jiului, fiind poarta către lume a acestei regiuni, cu ai săi patruzeci de mii de mineri, la o adică bravi ostași ai țării, și către energia din fundul pământului.

[…]

[Suprarealist și real.]

De aceea, nu mică mi-a fost mirarea când am citit la gazetă faptul că singura clădire cu risc seismic din Valea Jiului este acestă clădire construită să reziste la exploziile periculoșilor condensatori de energie și la atacuri cu arme ușoare. Mi se părea supra-realist faptul că blocurile de locuințe de la Aninoasa, care prezintă spărturi și crăpături adânci și vizibile, nu sunt trecute pe această listă a morții, în timp ce această clădire a fost catalogată de primărie ca având un risc maxim.

Umblă vorba prin frumosul burg al Petroșaniului că ăștia de la primărie, în frunte cu domnul Ridzi, au făcut un șmen catalogând clădirea la risc seismic maxim. Pe de-o parte, spune-se, domnul Coltescu și a sa companie selectă doresc și terenul de sub poștă, pentru a-și construi hotelul de patru stele al cărui șantier zacă nelucrat de vreo patru ani exact lângă clădirea roșie.

Gândiți-vă la următoarea implicație: dacă cineva puternic din primărie vrea să intre pe piața de imobiliare, poate oricând să vă catalogheze blocul ca având risc maxim, să cumpere și apoi să repare „greșeala”…