În seara zilei de 2 Septembrie a.c., numitul Dumneavoastră subsemnat blogger muncitor și devreme acasă își făcea rondul uzual de lăsat cărămida de bani la Kaufland pe te miri ce prostii…

No, cum mă învârteam eu pe acolo, la un moment dat, în mod mod electro-magnetic privirea îmi este atrasă ca fierul de bobina magnetizată de un produs de undeva de sus de pe raftul cu cărneturi delicios-injectate cu chimicale, produsul cu pricina fiind „Bucăți la garniță” de la Casa Tudor.

Pfuai, ce m-a răscolit asta. N-am mai mâncat carne la garniță cred că din 1998. Oricum, mileniul ăsta n-am mâncat. De fapt, nici nu cred că eram major când am mâncat ultima dată carne sau cârnați prăjiți la garniță.

Vă dați seama, sunt sclavul propriilor mele emoții și, sentimental fiind pe deasupra, țineam să-mi remediez neșansa de a nu mă bucura cum trebuie de delicioasele preparate tradiționale!

Așa că-mi iau. Am dat douăzeci și ceva de lei pe o pungă ce conținea, vizibil, doi cârnați și o bucată de carne, în untură din aia albă și delicioasă, numai bună de mâncat cu roșii și cu brânză, numai bună de întins pe pâinea prăjită, cu usturoi, și alte asemenea rețete tradiționale delicioase.

Întrucât îmi pregătisem, deja, meniul de cină, am stabilit de comun acord cu personalitățile mele multiple că doar a doua zi, la cină, vom începe bunătățile de la garniță că, vorba aia, nu se întâmplă în fiecare deceniu să mă alint cu așa ceva.

No, a doua zi pe seară, ambalajul fiind o folie de pungă groasă, îl găuresc numai un pic și încep să „masez” punga pentru a scoate din ea dulcea untură delicioasă. Firește, o întind pe pâine, cu brânză telemea proaspătă și, vă jur, eram în al nouălea cer. Pur și simplu, nici untură de-asta n-am mai mâncat de nu mai țin minte când, cred că tot deceniul trecut, deci vă dați seama ce poftă îmi era.

Mănânc o feliuță, două, trei cu pâine Savoria Bio4 Corn, o pâine ecologică tot din Kaufland, așa după care, cum masam eu ambalajul să mai scot un pic de untură din el, pe pâine îmi ajunge o bucată de carne. Perfect, îmi zic, o să începem să ne înduioșăm cu așa bunătăți, câte un pic, câte un pic, câte un pic.

Eh, și cum mușc din felia de pâine, nimeresc și carnea. Sau, am mușcat în așa fel încât să nimeresc și carnea. Și, Doamne, ce gust avea! Vă jur, carnea era putrezită! Nu era stricată sau ceva, era de-a dreptul putrezită, lucru care m-a făcut să o scot afară cu forța, de la jumătatea gâtului, printre lacrimi de dezgust.

Pfuai, eram extrem de oripilat și de dezgustat și chiar nu înțelegeam ce se întâmplă. Untura era bună, dar carnea era ca naiba. Horror. Evident nu se putea mânca. Și nu numai că nu se putea mânca, dar am desfăcut punga crestând-o cu cuțitul, și vă jur, carnea era putrezită.

OK, avea un aspect cât de cât normal, cel puțin aparent, de la stratul în untură cred, însă carnea mirosea pestilențial, absolut îngrozitor, lucru care m-a îngrețoșat până peste poate, care m-a revoltat și m-a făcut să borăsc ceva de speriat.

Ultra-intrigat de pățania asta, știind că miroase a articol necurat pe blog, am parfumat atmosfera, ca să nu leșin, și am scos într-o tigaie tot ce era în ambalajul ăla: doi cârnați imposibil de mâncat, cu bucățile de slănină crudă cât degetul meu mare, și un maldăr de fâșii de șuncă și alte sortimente de carne crudă… În untură. Neprăjite.

Țin să menționez că produsul nu era expirat (urma să expire în 9 Septembrie), dar nici nu era comestibil. Și mai țin să precizez că am trecut pe acolo zilele trecute, și nu mai era decât un singur astfel de produs, ceea ce înseamnă că fie au retras un întreg lot, fie au mușcat-o și alții.

De aceea zic, ăștia au ambalat carne putrezită din Jurassic Park și au acoperit-o cu untură ca să nu împrăștie mirosul, sau pe acolo. Sau no, poate nu era putrezită, poate așa are gustul carnea de mamut proaspăt dezgropat în Siberia. Cine știe? Poate șunca aia pestilențială o fost de porcul lui Burebista, de acea avea gustul respectiv.

No, țin să-i urez de holeră, ciumă bubonică și icter albastru aceluia care a făcut mâncarea asta scumpă și extrem de proastă, de nici câinii n-au mâncat-o când am aruncat-o la gunoi.

Totuși, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva ăștia de la Kaufland n-au pe nimeni care să verifice, din când în când, marfa. Adică, mie mi se pare inadmisibil. Chiar când am trecut pe la ei am vrut să fac o reclamație, și am primit o fisă cu o foaie să sun nu știu unde.

Voi suna, da.

P.S. Vă jur că nu am exagerat cu nimic. Am mâncat, am simțit gustul cărnii, am început să alerg prin casă, borând și lăcrimând și înjurând și două zile eram lemn de dezgust, de aproape că n-am putut să mănânc.

P.P.S. I-am sunat să-i întreb de ce produsul încă mai era la raft.