Comerțul la români
Pfuai, mă oftică la maxim românismele, mai ales cele din comerț, cu atât mai mult cu cât încerc să fac niște oferte bune și decente și alții încearcă să mă ia de papagal și să negocieze prețuri mai bune la produse aflate, oricum, la cel mai bun preț din România.
Astea ca astea, dar cel mai tare mă oftică fazele de genul:
– Cât costă?
– 5000
– Pot să-ți ofer 3500.
– Păi produsul costă, în altă parte, 7000.
– Da, dar eu atât pot să-ți ofer.
Mor, mă tăvălesc pe jos de nervi, îmi sar ochii din cap, îmi tremură dinții pe gingie, mă ia apoplexia pe la inimioară, văd negru în fața ochilor, înjur ca ultimul birjar și fac spume multiple:
– Cum, bă? Deci io-ți dau un produs la ofertă, încerc să-ți ofer o afacere decentă și demnă și tu mă tratezi de parcă ți-aș cerși?
Nu înţeleg de ce le-ai pus pe okazii în loc să le pui pe blog şi să „pls RT”. 🙂
o_O Nici eu nu înțeleg.
Nu stiu daca e chiar ceva de rau ce s-a intamplat. Omul a incercat sa negocieze. De ce sa te superi? Poi ce faci daca vin zeci de copii si in joaca iti propune fiecare preturi intre 1 si 50. Faci atac cerebral? Tine la sanatatea ta si treci peste.
Eu in situatii de genu zic „nu mersi” si astept urmatoarea ocazie. Daca pretul e corect si exista o piata pentru produs, va mai fi si un altul care sa accepte oferta.
Zici tu ceva pe acolo… =)) E vina mea că-s începător.
Romanul s-a nascut negociator….si eu as negocia…ce daca e cel mai ieftin!
Sigur că poți să negociezi. Dar nu cu mine. =))
Te cred:))!
cand vrei sa mai vinzi ceva, pune pretul mai mare sa ai de unde sa scazi…
Da, așa o să fac.