Când am fost acasă ultima dată, nici eu nu mai știu exact când, la un moment dat m-am întâlnit cu un fost coleg de școală, actualmente tătic și șmecher, făcând învârteli cu telefoane, echipament sportiv și laptopuri ciordite de dincolo.

După politețile de rigoare, omul se arată foarte indignat de faptul că s-ar putea să-i scadă statul cotizația la fetița lui dragă, că statul e așa și pe dincolo. Și-l întreb:

– Bine, mă, tu te știi cu toate taxele la zi?

– Adică?

– Adică ai plătit taxe pe banii care-i făceai?

– Adică să-i dau altuia din învârtelile mele?

– Exact.

– Ce mă? Crezi că-s prost?

– Păi bine, dar atunci de unde pana mea bani la buget?

– Nu mă interesează pe mine, nu e treaba mea. Nu știu, să facă ăia ceva. Ce mă interesează pe mine?

Știți cât a cotizat nevastă-sa? Fix zero lei. Că n-a lucrat o zi, fiind ba la casa de corecție ba la gherlă cu zăbrele…