Din lac în puța gândirii lui Ponta
Prea eram eu zen acum câteva minute, când Ponta mi-a dat un pic de mumu pe la botic, iritându-mă. Prostia sa l-a făcut să-l trateze pe Jeffery Franks ca pe primul ministru al României, motivând că Emil Boc n-are timp să se întâlnească cu ei.
Firește că n-are timp să dezbată niște mizerii ridicole și nerealiste, preferând să facă altceva. Cine știe, poate omul chiar era ocupat cu lupta împotriva crizei, ca să mai aibă și ei ce fura, de unde mai fac un kilometru de drum.
Dar, în schimb, asta m-a înfuriat rău de tot: cum adică să-i spui cuiva care n-a fost ales și care n-a urat, măcar simbolic, pentru țară, că este ca un fel de Prim Ministru? Păi ce facem, ne întoarcem la voievozii fanarioți care au făcut țara să stagneze sute de ani?
Deci cum?
Nu prea îmi place să fiu de acord cu Băseascu, dar în privința lui Ponta pot să spun că are dreptate. Ponta este imatur, mai are mult de învățat până să devină un om politic puternic.
Ponta nu o să fie niciodată un politician ferm. E ca la muzică: ori ai talent, ori n-ai. Ponta n-are.