Tocmai ce parcasem prin centru. Mă uitam înspre un parc şi priveam o fântână arteziană, ascultând murmurul apei, totodată. Era cald, dar stăteam la umbră, instalaţia era pornită aşa că mi-era bine. Eram relaxat (după ce mă enervasem)

La un moment dat întorc capul şi le văd. Mamă şi fiică, amândouă piţipoance. Mama avea pe la vreo 35 de ani şi trecea printr-un fel de a doua adolescenţă. Purta nişte ochelari de tip ochi de muscă de culoare maro şi era îmbrăcată într-un costum de culoare bej (am eu ce am cu culoarea asta azi). Evident, nu-i lipsea poşeta mare şi neagră în care ar fi putut încăpea trei tratate de medicină generală şi două de fizică nucleară, presupunând prin absurd că ar şti să citească.

Să zicem că mama-piţipoancă era şi fudulă şi credulă (asta ca să mă exprim elegant) şi că no, unde Dumnezeu nu dă nici omul de rând nu cere. OK, asta mi-e foarte clar. În schimb nu mi-e clar ce educaţie îi dau ăia la fată. Să vă zic despre fată.

Cred că avea vreo 13 – 14 ani. Şi purta un fel de top de culoare roz, dar foarte adânc în spate. Atât de adânc încât i-se vedea toată partea din spate a sutienului. La ce dreq îi arde la aia mică să se îmbrace aşa nu pot să înţeleg. Refuz să înţeleg. Şi cum îi permit părinţii să iasă aşa din casă îmi scapă cu desăvârşire.

Evident, amândouă aveau în mână plase "de firmă", vreo 7 – 8 la număr. Vă spun sincer că am rămas şocat. La mine în casă aşa ceva nu s-ar fi întâmplat.