Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Nu mi se pare corect să plătești anii de studii superioare pentru că ți-ai schimbat așteptările de la viață. Dacă nu mai vrei să faci ceea ce ai învățat în școală, dacă nu te mai atrage subiectul, dacă nu îți mai face plăcere să-l practici, nu e logic să fii penalizat pentru asta. Locul ăla la facultate e câștigat prin pregătire și voință. Primul de pe lista picaților a avut mai puțină voință și mai puțină pregătire decât ea, deci nu merita să intre.
Când statul a scos la concurs locurile, și-a asumat riscul ca nu toți cei care termină să și profeseze. Dacă ar exista contracte între unitatea de învățământ superior și studenți, da, ar fi altceva.
Și eu m-am gândit că ar fi mai bine să lucrez la măturat de străzi pentru că acolo se primesc sporuri de rușine și cred că la sfârșit de lună aș câștiga mai mulți bani decât câștig acum când dau cu pixul pe hârtiile plantației de cafea, dar nu știu de ce n-o fac. De fapt știu, îmi place mai mult să învârt hârtiile prin dosare decât să le mătur.
Sigur. Și punctul tău de vedere este valid, ceea ce mă duce mai aproape, de fapt, de miezul subiectului care constă, în esență, în dezbaterea filozofică a unor juriști care se întreabă:
Pe de-o parte avem, așadar, libertatea individului, iar pe de o alta avem libertatea financiară a societății. Ce zici?
Zic că verba volant, scripta manent. Dacă ar fi fost semnat un contract între femeie și universitate (universitatea ca reprezentant al societății, al umanității, al ce vrei tu), ai fi avut dreptate. Deocamdată nimeni nu este obligat, nici măcar moral, să facă ceea ce nu vrea să facă. Cea mai importantă obligație morală e față de tine însuți.
Just. 🙂
Mmm…
Sincer, ma simt putin atinsa. Am studii superioare si as lucra ca femeie de serviciu. E mai bine decat situatia curenta (nu lucrez deloc).
Imi place programarea, dar nu consider ca ma pricep la asa ceva si pur si simplu mi-ar fi rusine sa ma prezint la un interviu pentru asa ceva. Momentan urmez un curs, poate ajuta, dar uneori ma intreb daca n-ar fi mai bine sa ma angajez undeva, oriunde, sa produc si eu ceva si sa nu mai fiu un parazit.
Este un mit fals acela care spune că trebuie să fii musai programator dacă ești informatician. Sincer, datorită atenției pe care o ai la detalii, în ciuda faptului că uneori spui despre tine că ești aiurită, te-ar recomanda mai de grabă pentru un post de QA în software development. Ca în cazul meu, dealtfel.
Eu cred ca nu facultatea te face descurcaret…ci felul in care evoluezi si oamenii intre care te invarti….cat despre d-na…..e alegerea ei…poate n-o fi avut de ales….sau ….e cam toanta!
Nu mai știu nici eu…
Cert este ca eu ma bucur c aam crescut in cartier sa zic asa …si am facut ceva studii din ambitie …ca asta m-a ajutat…sa fiu mai descurcaret si mai cu spirit de afacerist!
Eu mă bucur că n-a fost nevoie de asta. =))
Robin…viata de “jos” ma asutat sa ma descurc….nu ma laud dar …ma uit la cei cu care am copilarit…..niste distrusi….cum ne vedem….”ai o tigara'”:)) desi toti stiu ca nu fumez!
Știu și eu câteva cazuri. Îmi crește inima când îi văd cât de ratați sunt.
Robin…eu am job….si am ca backup fotografia si filmarea…crede-ma ca imi da asa inceredere in mine ca …totu imi iese ca pe banda…stres minim…etc!
😀 Eh, eu am doar un loc de muncă bun.
Sincer si eu…sunt multumit…dar se poate si mai bine:)
Întotdeauna se va putea și mai bine. =)) Important este să nu fim idealiști.