Fetelor, nu riscați

Fetelor, dacă dragele Dumnevoastră mame nu v-au învățat, vă învăț eu: când sunteți în gară, lăsați fițele și aerele de divă la o parte, mai ales când vă fluieră unii, și stați cu turma, la vedere, nu riscați să fiți puse în situații cu potențial periculos.

Astfel, în gara din Deva o duduie îmbrăcată interesant, cam pe la un metru și nouăzeci, cu pantaloni scurți, tunsă frumos și foarte subțirică era fluierată de doi aurolaci care, credeau ei, au șanse de a-i ajunge sub buric. Ei, duduia s-a îndepărtat țanțoș și încet și sa dus printr-un culoar pustiu să-și ia mâncare de la Mec. Repet, avea un metru și nouăzeci, era slabă și pe pantofi înalți. Nu putea nici fugi, și nici să se apere.

Ăștia, când au văzut-o singură, pac s-au luat după ea, iar eu m-am luat după ei, calculând că eu am mâncat de curând carne, spre deosebire de ăia, și pe cel mai solid l-aș putea face din vreo trei pumni în gură, scăpând cu avarii minime de pumni rahiticului celui de-al doilea, ce era atât de slab încât mai avea puțin și se descompunea.

Dar, fetelor, duduia respectivă n-avea cum se apăra și, având doar un bagaj de mână, era o țintă ușoară. Un pumn în gură de la ăla mai solid și ar fi fost gata, ar fi plecat ăia cu geanta ei or, neavând o poșetă vizibilă, ăia ar fi avut acces la jumătate din viața ei (portofel, telefon)…

De aia zic, fetelor, lăsați fițele și aerele pentru când sunteți într-un club care este păzit. În gară, stați cu turma la loc vizibil.

Oare unora chiar nu le pasă ce li se poate întâmpla?

8 Comentarii

  1. Florin Ruşanu 07 septembrie 2011 la 18:43 - Raspunde

    Lăudabilă intenţia ta şi calculul riscului pe moment…totuşi cum aţi sfârşit?

    • Robin Molnar 09 septembrie 2011 la 07:19 - Raspunde

      Sunt viu, nu? probabil papagalii m-au auzit și s-au făcut că au treabă în centru.

  2. Denisa 07 septembrie 2011 la 22:46 - Raspunde

    Poate fata era sigură pe ea. Poate că avea brişca la îndemână. Poate că… 😀

    • Robin Molnar 09 septembrie 2011 la 07:22 - Raspunde

      La 1,90 metri și 50 de kilograme, n-avea forță nici să scoată cuțitul de pe unde îl avea… =)) Dar îți admir optimismul.

  3. ex-silentio 07 septembrie 2011 la 22:53 - Raspunde

    Unele merg pe principiul că „nu mi se poate întâmpla tocmai mie”. De obicei, când gândeşti aşa, şi se întâmplă fix ţie 🙂
    Până la urmă, cum s-a terminat?

    • Robin Molnar 09 septembrie 2011 la 07:22 - Raspunde

      Nu s-a întâmplat nimic. Nici nu mi-aș fi dorit.

  4. Mihai Todor 11 septembrie 2011 la 23:16 - Raspunde

    Hai, recunoaște că te-ai dus după ea pentru că-ți plăcea să admiri peisajul 😛

    • Robin Molnar 13 septembrie 2011 la 08:55 - Raspunde

      Da, îmi place să admir stâlpii de telegraf. =))

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.