Fetelor, nu riscați
Fetelor, dacă dragele Dumnevoastră mame nu v-au învățat, vă învăț eu: când sunteți în gară, lăsați fițele și aerele de divă la o parte, mai ales când vă fluieră unii, și stați cu turma, la vedere, nu riscați să fiți puse în situații cu potențial periculos.
Astfel, în gara din Deva o duduie îmbrăcată interesant, cam pe la un metru și nouăzeci, cu pantaloni scurți, tunsă frumos și foarte subțirică era fluierată de doi aurolaci care, credeau ei, au șanse de a-i ajunge sub buric. Ei, duduia s-a îndepărtat țanțoș și încet și sa dus printr-un culoar pustiu să-și ia mâncare de la Mec. Repet, avea un metru și nouăzeci, era slabă și pe pantofi înalți. Nu putea nici fugi, și nici să se apere.
Ăștia, când au văzut-o singură, pac s-au luat după ea, iar eu m-am luat după ei, calculând că eu am mâncat de curând carne, spre deosebire de ăia, și pe cel mai solid l-aș putea face din vreo trei pumni în gură, scăpând cu avarii minime de pumni rahiticului celui de-al doilea, ce era atât de slab încât mai avea puțin și se descompunea.
Dar, fetelor, duduia respectivă n-avea cum se apăra și, având doar un bagaj de mână, era o țintă ușoară. Un pumn în gură de la ăla mai solid și ar fi fost gata, ar fi plecat ăia cu geanta ei or, neavând o poșetă vizibilă, ăia ar fi avut acces la jumătate din viața ei (portofel, telefon)…
De aia zic, fetelor, lăsați fițele și aerele pentru când sunteți într-un club care este păzit. În gară, stați cu turma la loc vizibil.
Oare unora chiar nu le pasă ce li se poate întâmpla?
Lăudabilă intenţia ta şi calculul riscului pe moment…totuşi cum aţi sfârşit?
Sunt viu, nu? probabil papagalii m-au auzit și s-au făcut că au treabă în centru.
Poate fata era sigură pe ea. Poate că avea brişca la îndemână. Poate că… 😀
La 1,90 metri și 50 de kilograme, n-avea forță nici să scoată cuțitul de pe unde îl avea… =)) Dar îți admir optimismul.
Unele merg pe principiul că „nu mi se poate întâmpla tocmai mie”. De obicei, când gândeşti aşa, şi se întâmplă fix ţie 🙂
Până la urmă, cum s-a terminat?
Nu s-a întâmplat nimic. Nici nu mi-aș fi dorit.
Hai, recunoaște că te-ai dus după ea pentru că-ți plăcea să admiri peisajul 😛
Da, îmi place să admir stâlpii de telegraf. =))