Fetelor, nu riscați

Fetelor, dacă dragele Dumnevoastră mame nu v-au învățat, vă învăț eu: când sunteți în gară, lăsați fițele și aerele de divă la o parte, mai ales când vă fluieră unii, și stați cu turma, la vedere, nu riscați să fiți puse în situații cu potențial periculos.

Astfel, în gara din Deva o duduie îmbrăcată interesant, cam pe la un metru și nouăzeci, cu pantaloni scurți, tunsă frumos și foarte subțirică era fluierată de doi aurolaci care, credeau ei, au șanse de a-i ajunge sub buric. Ei, duduia s-a îndepărtat țanțoș și încet și sa dus printr-un culoar pustiu să-și ia mâncare de la Mec. Repet, avea un metru și nouăzeci, era slabă și pe pantofi înalți. Nu putea nici fugi, și nici să se apere.

Ăștia, când au văzut-o singură, pac s-au luat după ea, iar eu m-am luat după ei, calculând că eu am mâncat de curând carne, spre deosebire de ăia, și pe cel mai solid l-aș putea face din vreo trei pumni în gură, scăpând cu avarii minime de pumni rahiticului celui de-al doilea, ce era atât de slab încât mai avea puțin și se descompunea.

Dar, fetelor, duduia respectivă n-avea cum se apăra și, având doar un bagaj de mână, era o țintă ușoară. Un pumn în gură de la ăla mai solid și ar fi fost gata, ar fi plecat ăia cu geanta ei or, neavând o poșetă vizibilă, ăia ar fi avut acces la jumătate din viața ei (portofel, telefon)…

De aia zic, fetelor, lăsați fițele și aerele pentru când sunteți într-un club care este păzit. În gară, stați cu turma la loc vizibil.

Oare unora chiar nu le pasă ce li se poate întâmpla?

8 Comentarii

  1. Florin Ruşanu 07 septembrie 2011 la 18:43 - Raspunde

    Lăudabilă intenţia ta şi calculul riscului pe moment…totuşi cum aţi sfârşit?

    • Robin Molnar 09 septembrie 2011 la 07:19 - Raspunde

      Sunt viu, nu? probabil papagalii m-au auzit și s-au făcut că au treabă în centru.

  2. Denisa 07 septembrie 2011 la 22:46 - Raspunde

    Poate fata era sigură pe ea. Poate că avea brişca la îndemână. Poate că… 😀

    • Robin Molnar 09 septembrie 2011 la 07:22 - Raspunde

      La 1,90 metri și 50 de kilograme, n-avea forță nici să scoată cuțitul de pe unde îl avea… =)) Dar îți admir optimismul.

  3. ex-silentio 07 septembrie 2011 la 22:53 - Raspunde

    Unele merg pe principiul că „nu mi se poate întâmpla tocmai mie”. De obicei, când gândeşti aşa, şi se întâmplă fix ţie 🙂
    Până la urmă, cum s-a terminat?

    • Robin Molnar 09 septembrie 2011 la 07:22 - Raspunde

      Nu s-a întâmplat nimic. Nici nu mi-aș fi dorit.

  4. Mihai Todor 11 septembrie 2011 la 23:16 - Raspunde

    Hai, recunoaște că te-ai dus după ea pentru că-ți plăcea să admiri peisajul 😛

    • Robin Molnar 13 septembrie 2011 la 08:55 - Raspunde

      Da, îmi place să admir stâlpii de telegraf. =))

Răspunde-i lui Mihai Todor Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Robintel
Despre Politica de Confidențialitate

Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.

Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.

Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.

Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.