Azi Piticu (Cristi Dorombach) a fost la protestul organizat de Antena 3 (capturile de ecran sunt din video). Printre altele, a sărit în apărarea reporteriței atacată de moșul imbecil. Dar, la fel de important, pe lângă faptul că omul este un mic erou, mi se mai pare ceva: un imbecil a încercat să-i fure ochelarii lui Piticu.

Băi nene, cât de subdezvoltat mintal trebuie să fii să-i iei unuia ochelarii de pe ochi? Ce fel de specie de om trebuie să fii să faci așa o mojicie de nedescris? Păi ce urmează? Să furăm cârjele ologilor ale căror fețe nu ne plac? Să furăm bastoanele orbilor care ne enervează? Să-i aruncăm din scaunele cu rotile pe schilozii care nu ne plac? Să le luăm protezele pensionarilor care se îngrămădesc în transportul în comun?

Astfel de mojici sunt etalonul nostru național? Cu astfel de nevertebrate trebuie să empatizeze societatea civilă?

Ochelarist fiind, cea mai mare mojicie mi se pare fix asta, să-i iei unuia ochelarii de pe ochi. Și, pe drept cuvânt, mi se pare că a-i lua unui om ochelarii corespunde cu a-i răpi dreptul la demnitate, a-i leza dreptul la apărare sau cu a-i periclita viața sau integritatea corporală, pentru că – fără ochelari – un ochelarist nu poate funcționa corect și complet.

Astfel de oameni, astfel de jeguri, precum acela care a încercat să-i fure omului ochelarii, trebuiesc pedepsiți numai și numai prin puterea exemplului. Și, cum – pare-se – nu pricep decât legea talionului – pentru că, se vede, alte sisteme de legi (precum bunul simț) nu rezonează în ființa lor – cred că o pereche de pumni în ochi sau două răngi în rotule i-ar învăța despre ce înseamnă să ai nevoi. Mici, dar stringente.

Nu există nicio justificare pentru așa un gest lipsit de cea mai elementară decență și cea mai elementară curtoazie omenească.

Când „prea mult” va deveni (s-a mers) „prea departe”?

L.E. Foto mai clar e de aici.