Mamă, în ce țară m-ai născut?
Îmi pare rău, dar nu știu să primesc complimente. Când oamenii sunt drăguți cu mine și mă complimentează, îmi pare rău, dar devin un pic stânjenit. Și sunt stânjenit când simt că doresc să le fac complimente oamenilor.
Știu că nu este vina mea, ci vina societății în care m-am format. Știu că suferim de un sever handicap de omenie și comunicare/ relaționare inter-umană și mă doare. Pentru că oameni minunați s-au format în țara asta și, ca și mine, au o problemă în a fi ei înșiși din cauză că restul îi percep ca fiind patetici, ridicoli, băgăcioși, afemeiați (nu care cumva să-i spui unei femei că-ți place parfumul ei, că ești satană necurată, nu altceva), mincinoși și altele și mai urâte.
Pentru că în țara asta fiecare trebuie să-și vadă de treabă și să stea cu nasul în fund treaba lui. Așa că astăzi, în revolta mea, nu mai sunt patriot. Bolnav de o culturală turbare multiplă, astăzi urlu: – La dracu cu țara asta! Dar până când?
Să mă iertați, dar astăzi nu mă simt patriot, pentru că nu mă simt român. Iar România nu mă simte. În fine, cine naiba să mă mai înțeleagă?
Eu cred ca pui prea mult pret pe parerile celor din jur. Cred ca mai mult conteaza parerile oamenilor importanti din viata ta. La urma urmelor ei sunt mai importanti decat niste straini. Ei te cunosc si te respecta pentru cum esti, nu pentru cum „iesi in societate”
Zic si eu
Trăiesc printre oameni. Deci exist.
Eu cred ca ar trebui sa pui un zid intre tine si cei nesemnificativi. Gadeste-te ca traiesti printre niste oameni care te lasa sa mori pe strazi, care te calca in picioare in aglomeratie, care se uita nepasatori daca ai o problema.
Gandeste-te si la asta.
Da, cu certitudine că ar trebui.
„nu care cumva să-i spui unei femei că-ți place parfumul ei, că ești satană necurată, nu altceva” – Mda, subscriu! Cum îi dai uneia atenție, gata! Clar te dai la ea…
„În fine, cine naiba să mă mai înțeleagă?” – Io te înțeleg perfect. Când îți faci pașaportul? Am înțeles că-i faină vremea prin Irlanda în această perioadă a anului… (și are și HP sediu pe acolo, parcă :P)
=)) Nu mă ispiti!
Traiesti printre atatea lucruri urate incat in momentul in care ai parte de o bucurie reactionezi ciudat, din pacate e normal pentru Romania
Hai să schimbăm asta.
Hai sa nu legam reactia de Romania. 😛 Noi, cei care vorbim aici pe blog, suntem cei draguti care formeaza Romania, restul nu. 😛 Trebuie dusi la reciclare undeva in Papua Guinee. 😛
Da, în Groapa Marianelor. =))
Nu imi place sa primesc complimente. Pentru ca ma simt aiurea. Nu pot sti ce gandesc de fapt ceilalti si nu pot sti daca nu cumva doar isi bat joc de mine.
Nu prea fac complimente. Pentru ca de obicei nici nu observ mare lucru la alti oameni. I’m locked up inside my head most of the time.
Daca imi spune un necunoscut pe strada ca-i place parfumul meu… ori o iau la fuga, ori grohai/ marai urat la el, ori ii trag una. Experientele neplacute din trecut isi spun cuvantul.
Exact la asta mă refer și eu!
Te inteleg perfect..Robin …am trecut prin atatea ne-am inrait in asa fel incat un comportament normal….nu se mai clasifica ca fiin in parametri…eu de exemplu mi-am luat-o de atatea ori in viata incat daca cineva este binevoitor incep sa ma intreb „Da, de ce?” ” ce o vrea asta de la mine?” ” ce urmareste??'”
Aia e foarte nașpa.
Dap ..uneori exagerez…..cu precautia!
nu putem schimba asta, traim intr-o tara unde 70% sunt manelisti in gandire
Bună remarca ta! =))