Spumeg de ceva vreme ca Etna pe cerul Siciliei, dorind să exemplific un pic de mojicie tipic românească exercitată de impotenții de la Primăria Municipiului Cluj Napoca.

Puleții ăștia au mers pe principiul taxăm orice și gata, rezolvăm problema. Să vă dau exemplul lămuritor: în anumite locații din oraș, primăria Cluj a instalat niște infochioșcuri, în speță niște computere cu ecran touchscreen care să le prezinte informații turiștilor interesați. Contra cost. Că așa e românul primitor, ia și cămașa de pe tine dacă te prinde în oraș că vrei să bei un ceai. Iată, de exemplu, infochioșcul din Piața Gării:

Infochioșc (infopoint) cu plată, o mojicie tipic românească extrem de jegoasă

Asta în timp ce englezii au un imens birou informativ (Tourist Information Centre) ce informează cu privire la tot ce se poate vizita în zonă. Evident, informarea fiind gratuită și profesională. Sau, un exemplu românesc, Timișoara, care și-a amplasat biroul de informare turistică fix lângă Piața Operei, în buricul târgului. Normal, civilizat, decent. Că interesul este mutual.

Dar să revin la Cluj. Cretinii care au făcut proiectul nu s-au gândit nicio secundă că pot să le pună reclame la acele stabilimente (hoteluri, restaurante, pensiuni) „featured”, reclame care să contribuie financiar la susținerea proiectului.

Gestul primăriei de a taxa un serviciu care este gratuit în majoritatea țărilor civilizate mi se pare de doi lei, ca și tariful. Și e foarte de cacao. Că dacă omul știe unde să meargă, lasă și bani în oraș. Așa, sistemul este jignitor și contraproductiv.

Rușine!