Mergeam liniştit şi grăbit spre clubul de tango. La un moment dat ajung într-o intersecţie, aştept la semafor şi traversez. Şi nu ajung bine pe celălalt trotuar că aud un motor furios, super-turbat, super-tunat, de ziceai că stă să mănânce, la propriu, asfaltul.

Mă uit în coloana de maşini. Stupoare. Niciun BMW din anii 1990. Mă, poate o fi altceva, îmi zic, aşa că mă uit mai atent. Şi-l văd. Ăla nervosul avea o troşcoletă de Dacia SuperNova aşa-zis tunată (spoilere şi ţeava de eşapament), roşie, aproape lipită cu scoci. Mă uit mai atent la el, el nimic, călca pedala şi făcea un zgomot interesant.

Şi-l văd cum pleacă de pe loc. Avea pe puţin 3500 – 4000 de turaţi, într-a întâia, şi mergea ca ochiul mortului. Ăia din spate se prăpădeau de râs. El o calcă şi mai tare şi deja motorul începea să dea rateuri. Eu aproape că mă înecam de râs, gândindu-mă:

– Bă, calci pedala de acceleraţie. Dar laşi ambreiajul.

Tipul, un pulete cocalar cu ochelari de soare gen pilot, pe la vreo 21 – 22 de ani, se umpluse de… respectul celorlalţi. Care râdeau şi cu curul de el. În fine, asta păţeşti dacă n-ai simţul ridicolului!