Pentru că no, în continuare am fundul mare, astăzi am făcut o reţetă care de multă vreme nu îmi dădea pace, cam de când am mâncat prima dată, la un prieten, acum vreo patru ani. După cum reiese şi din titlu, este vorba despre orez arăbesc cu sos de cârnaţi şi ceapă, călite în bulion.

Este o reţetă simplu de preparat. Într-o oală se pune ulei la încins, destul de mult, nu doar aşa, pe fund. Când uleiul este încins se pun două căni de orez peste acesta, şi se mestecă, să nu se prindă de fund sau ceva. Apoi se dă focul la mic sau mediu, depinde de cât de bucătar eşti, şi amesteci, ca să se omogenizeze prăjeala.

Când orezul a devenit arămiu, fix înainte să se ardă adică, pui peste el două căni de apă (sau dublul cănilor de orez pus la prăjit). Laşi să fiarbă pe foc mic, mestecând din c\nd în când, şi te ocupi de ceea ce vrei să bagi în el, în cazul meu un sos simplu, făcut din ceapă tocată mărunt cu cârnaţi puşi la călit, peste care am pus, când era gata, bulion. Am lăsat un pic să mai scadă.

Între timp orezul a absorbit cea mai mare parte din apă (adică nu mai avea exces de apă, că nu facem zeamă), aşa că am pus sosul peste orez şi am amestecat. Am oprit şi focul şi am lăsat acoperit vreo 15 minute (s-a absorbit şi restul de apă care mai era), mestecând din când în când, astfel încât o parte din sos să fie resorbit de orez.

Poza nu este prea reuşită, însă culoarea este corespunzătoare. Ştiu că din imagine nu se vede, dar am folosit orez cu bob mic, programat pentru sarmale, pe care, însă, n-am apucat să le fac. Ceea ce vreau să spun este că orezul preparat astfel creşte foarte mare. În fine, poza.

P.S. De obicei nu mănânc orez, că nu-mi place. Dar orezul arăbesc şi cel cu legume mi se par OK.