N-avem timp
[Octavian Paler]
Veneam de la muncă spre casă, în pauza de masă. În faţa mea trei copilaşi cu ghiozdane în spate, se jucau cu bulgări, iar o babă seacă, nepăsătoare şi un pic senilă îi însoţea. Remarcând că unul dintre ei are şiretul dezlegat l-am strigat:
– Junior! Junior!
Se uită nedumerit la mine. Mă uit la el şi-i spun:
– Şiretul. Leagă-ţi şiretul.
– [Cu vocea cea mai nevinovată şi mai neputincioasă din lume.] Dar nu ştiu!
Eh, la faza asta m-a cam înduioşat.
– Hai să ţi-l leg eu.
Îi leg copilului şiretul îngheţat (de la frigul de afară) la bocanci (şiretul fiind desfăcut avea piciorul cam îngheţat, pentru că intra frigul) şi plec. Trist. Semi-dărâmat. Aproape frânt, gândindu-mă că avem timp să ne facem un prezent decent şi un viitor cât de cât bun, dar n-avem timp să-i învăţăm pe copiii noştri lucruri elementare , avem timp să ne ocupăm de hrana lor, dar nu mai avem timp să ne ocupăm şi de educaţia lor, avem timp să le spunem că-i iubim, dar nu, nu mai avem timp să-i şi iubim.
Un copil lipsit de afecţiunea părintească este doar un om mare şi trist, care n-a crescut îndeajuns.
In ziua de azi nu mai avem timp pentru copii nostri. Avem timp numai pentru munca , distractii si altele. O observatie trista.
:s I-am spus aşa: :s
[quote=Molnar Robin]- Să le spui părinţilor să te înveţe![/quote]Reacţia lui a fost interesantă. Fără a spune nimic a transmis că fie stă într-un aşezământ de tip familial, fie părinţii nu se ocupă de el şi trebuie doar să aştepte până va creşte mare şi se va putea descurca singur.