Atât poate poporul nostru nepăsător. Nici în cot nu-l doare de proprietatea altcuiva, de următorul care va folosi un bun sau servici și cred că, într-un fel, suntem precum extratereștrii ăia de consumă toate resursele unei planete, după care se mută pe o alta, spre a-i devora resursele.

Așa și noi. Folosim neglijent orice bun sau serviciu, după care ne plângem că e nașpa, sau că cineva, altcineva, a folosit într-un mod impropriu acel bun sau serviciu. Și-acum să vă spun de tren. Nu credeam că mai apuc să merg într-un tren atât de OK în România.

A avut el întârziere de o oră și jumătate, dar trenul era OK, locomotiva se stricase. Și, cum să spun, vagoanele erau absolut OK. O să pară grețos, dar WC-ul era atât de OK încât chiar te puteai căca în el, pardon de expresie. Pe bune. Adică era mai curat decât în 80% din crâșmele din România.

Foarte interesant este că de la București la Cluj, săpunul n-a fost furat, unul rotund și mic, ceea ce este, totuși, demn de menționat. Mai mult, oricât ar părea de incredibil, vagoanele erau reconstruite în România, la Atelierele Grivița. Cum să spun? Aveam până și priză la laptop! Deci trenul era decent, o plăcere să mergi cu el! Era super OK și avea, cred, și vagon restaurant. Că era unul c-o legitimație care se plimba pe acolo cu un coș de gustări, alb, îmbrăcat la cămașă călcată.

Eh, dar normal, fiind în România, unii s-au găsit să doarmă cu picioarele pe banchete, sau cum s-or chema scaunele alea de o persoană. Așa dezgust m-a luat când le-am văzut încălțările jegoase pe scaunele acelea altminteri curate, de nu pot să vă descriu.