Mă caută un prieten să-mi spună că a primit nu ştiu ce mesaj de la nu ştiu cine, care-i spunea reclama nu e pentru bloguri şi alte dume de-astea şi că să meargă la el să-i facă el promovare. Bine, omul se arătase, iniţial, deranjat de tonul mesajului, nu de conţinut, sau de propunere în sine.

Eh, şi mă pun ielele pe mine să-i spun să-mi trimită mesajul. Era important, nu pentru propunerea financiară în sine, ci pentru analiză. Şi no, îi dau mesaje peste mesaje să-mi trimită şi mie ce a primit (ar fi ieşit un articol fain). Dar, ce credeţi? A început să o dea la întoarsă!

Să nu-mi vină să cred, nu altceva. Mesajul era în română. Îmi dă forward la un mesaj în engleză. Îi spun că nu e ăla. Îmi spune că l-a tradus cu Google translate. Nu pun botul. Îmi trimite spamul cu gagicile şi sexul, cu tarife şi chestii. Nu mă interesa. Insist. El se face că plouă, evident, urmând să-mi trimită mesajul în română, aşa cum i-am precizat explicit. Adică, frăţie, dacă mă întrebi ceva legat de un mesaj, iar tu te faci după aceea că plouă, se pare că avem o problemă de comunicare.

Într-adevăr, mi-a trimis linkul din mesajul cu pricina. Este un site naşpa, cu PR3 la cea mai relevantă pagină, şi încă vreo nouă pagini, cu PR între 0 şi 3. M-am uitat, am văzut. E naşpa. Adică degeaba îi oferi unui om posibilitatea să-şi facă reclamă pe zece site-uri, dacă site-urile cu pricina sunt irelevante.

Să vă zic ce cred eu că s-a întâmplat? Omul a sărit cu banul, sau urmează să sară, şi o să facă rahatul praf. Şi după aceea o să mă întrebe ce anume n-a făcut bine. Iar mie tare mi-e teamă că îi voi răspunde:

– Dude, nu tot ce zboară se mănâncă.

Cred, oricum, că o să schimb placa.