O chestie de bun simț (2)

În Cluj – Napoca sunt multe clădiri, în special aparținând culturilor catolice, care au tot felul de inscripții monolingve pe ele. În maghiară. Evident, nu știu ce clădiri sunt alea, pentru că ăia de ne cer să le acceptăm limba au probleme în a o accepta pe a noastră.

Mie mi se pare o chestie undeva la limita dintre extremism etnic și nesimțire. Cum adică să ceri o a doua limbă oficială, a ta, dacă tu, ăla care ceri asta, nu vii cu inițiativa de a da un exemplu, după principiul universal: lead by example și, mai mult, dacă tu ai probleme în a accepta limba majoritară nu ai dreptul de a cere majoritarilor să accepte o limbă minoritară.

Să nici nu mai spun că sunt magazine cu liste de produse exclusiv în limba maghiară. Ăștia presimt că vor face averi vânzând numai monolingv. Nici măcar nu le trec pragul, să se știe.

Nesimțire și discriminare. Am zis!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.