O poveste cu o zdreanță

Mă sună ieri un prieten, că-mi era dator cu povestea în care îmi spunea cum s-a despărțit de prietena lui. Ce mi-a povestit omul m-a grețăluit de-a binelea.

– Mai știi tu când am fost la chef, de Crăciun [Puștoaica din video nu este protagonista acestui articol. Are doar vreo 15 ani. Totuși, video-ul este de la chef.]?

– Da.

– Fii atent ce-mi fac proasta. Știi că noi cântam la chitară și ne simțeam bine, iar ea stătea pe net, cică să vorbească cu un prieten din Chile.

– Da, mi-ai spus asta.

– Bă, și fii atent ce face proasta. Noi stăteam și cântam și ea îl ia pe un puștan la fu*ut.

– Ce mă? Vine cu tine la chef și se fu*e cu altul?

– Da, mă.

– Și, totuși, cum ai aflat?

– Păi să vezi. Suspectam eu ceva necurat atunci, dar am zis că poate mi se pare.

– Așa.

– Bă, și acum vreo câteva săptămâni mă sună X. Știi că suntem prieteni.

– Așa, da.

– Și-mi spune că se dă proasta la el.

– Păi și ea de unde avea numărul lui?

– Păi să vezi fază. Mă sună X și mă întreabă de ce i-am dat numărul lui lui B. Nu-mi venea să cred. Știi că eu nu dau numerele așa de ușor.

– Da.

– Și m-am prins că proasta îmi umbla în telefon și-mi lua numerele de acolo.

– Nasol.

– Stai, că nu e gata. Îmi zice că pleacă la Deva la ceva curs, plm, și că vin înapoi pe seară. No, pe la ora 18 îmi dă mesaj că au făcut pană la mașină și că nu mai ajunge decât târziu. Bă, și o sun. Avea telefonul închis.

– Ar fi suspect rău, dacă n-ar fi nasol de tot.

– Să vezi. Mă duc după ea la Deva, plm.

– Așa.

– M-am dus acolo unde mi-a spus ea că merge și n-am găsit-o. Telefonul îl avea tot închis.

– Păi și când v-ați întâlnit, a doua sau a trei zi, nu ai întrebat-o ce-i cu telefonul închis?

– Da. Și mi-a zis că nu s-a gândit că vreau să vorbesc cu ea.

– Te ia de prost, bag de seamă.

– Oho, și încă cum. Să vezi altă fază. De la o vreme începuse să se răcească relația. Nu mai dormea pe la mine, chestii de-astea.

– Păi no, sunt semne destul de clare.

– Așa. Și o văd într-o zi cum pleacă de acasă cu altul.  A trecut fix prin fața blocului meu. Și o întreb:

– Unde ești?

– Acasă.

– La cine?

– Ce vrei să spui?

– Te-am văzut plecând.

– Ți se pare.

După aceea își închide telefonul. Trebuia să ne vedem pe seară. Și, no, la un moment dat primesc mesaj de la ea, de pe un număr necunoscut, număr care nici nu era al ei. Ea avea telefonul închis că, normal, am încercat să o sun.

– Așa.

– Și o întreb, a doua zi:

– Auzi, tu cum de-mi dai mesaj de pe alt număr?

– Dar ce are?

– Îmi știi numărul pe de rost, sau doar nu vrei să vorbești cu mine?

Normal, nu avea ce să-mi răspundă. Așa că o întreb:

– Uite, fată, dacă vrei să ne despărțim, dacă vrei altceva, spune-mi, și nu e nicio problemă. Nu mai suntem copii. Am mai făcut asta deja, nu e prima dată. Dar spune-mi.

– Ești paranoic și ți se pare. Eu te iubesc.

Cică eu sunt paranoic.

– Mă, ți s-a mai spus că ești porc și altele, dar parcă paranoic n-ai mai fost făcut niciodată.

– Da, mă. Dar stai, că fazele nu se termină aici.

– Aoleo.

– Fii atent. Mă sună să-mi spună că merge la Vulcan, la ceva seminar legat de ăla pentru care a fost la Deva.

– Așa.

– Și-mi spune că pe la ora 20 vine la mine. Io, prost cum sunt, fac mâncare și de-alea, ca să nu moară fata de foame că, no, a stat mult la seminarul ăla.

– Așa.

– Pe la ora 21 o sun, să văd ce e cu ea. Dacă n-o sunam îmi spunea că nu îmi pasă și alte dume de-astea.

– Așa.

– Deci o sun. Normal, avea telefonul închis. Așa că, din moment ce o suspectam pentru chestii necurate, am încercat să-l sun pe puletele din Lupeni. Bine, la ora aceea nu știam că se se fu*use cu el. Și ăla avea telefonul închis.

– Aha.

– Mă duc până la Lupeni, măcar să văd cu ochii mei și să nu mă mai mintă proasta în față. Normal, nu a răspuns nimeni la ușă. Puii mei, deja mă ofticasem rău de tot. Nu face o proastă mișto de mine.

– Normal.

– No, și după aceea mă sună X și-mi spune ce și cum e cu proasta asta. Bă, și mi se părea suspect când vedeam "prietenii" că șușotesc pe la colțuri.

– Așa.

– No, după ce am vorbit cu X mă duc până la Lupei să vorbesc cu puștanul.

– Așa.

– La început o dădea la întoarsă, dar no, l-am făcut să îmi zică tot. Dacă nu, îl căsăpeam, nu altceva. Și fii atent ce îmi spune juniorul:

– Să vezi cum o fost. Ea stătea la computer iar eu am mers să iau niște foi din cameră. Știi că era și un coleg de facultate la mine.

– Așa.

– Și no, cum mă uitam eu în dulap, numai ce o văd că se ridică de la computer, închide ușa de la cameră cu cheia și, fiindcă eram cu spatele, numai începe să mă sărute pe gât, mângâindu-mă pe la p**ă.

– Așa.

– Și, no, până să apuc să mă dezmeticesc, treaba era deja consumată.

– Și de ce nu mi-ai zis atunci?

– Păi am crezut că o să faci scandal și că o să mă bați.

– Nu ai caracter mă, dar deloc.

– Nu știu de ce nu sunt surprins.

– Oho! Stai că nu e gata.

– Mai e?

– Da, mai e, băga-mi-aș p**a.

– No, bagă.

– Și tot juniorul, când a văzut că nu-l bat, începe să-mi spună tot.

– Adică?

– Știi, că ea a zis la un moment dat că a fost la Vulcan la seminarul ăla.

– Da, normal.

– Fii atent. Seara, după seminar, curva dreq îl sună pe junior. Era cu un prieten la o bere.

– Așa.

– Și asta i-a luat pe amândoi la fu*ut.

– Ce mă?

– Da, mă. Exact cum am zis. Știi că m-am dus până la Lupeni.

– Da.

– Și-au închis telefoanele, toți, că aveau treabă.

– Și tu ce ai făcut?

– Ce puteam să fac? Nu i-am mai răspuns la telefon și de-astea.

– Logic.

– Stai, că mai este.

– Mai mult?

– Da, mă. Fii atent, tu erai la Cluj iar ea s-a angajat vânzătoare la Jiul Shopping Center, la barul ăla unde a lucrat curva de prietenă a lui frate-so. [Oho, ce mică e lumea. Plus că stă pe lângă mine!]

– Așa.

– Bă, și numai ce mă întâlneam cu diverși "prieteni" de-ai mei cum mă evitau, când ne întâlneam prin zonă. Ba chiar m-am întâlnit și cu nenorociții ăia din Lupeni pe acolo. Dar no, asta era înainte să aflu ce poamă îi. Normal, privind în urmă, mi-e ciudă de mor. Dar să revin. No, aflu că e bagaboantă și îi dau ignore.

– Logic și de bun simț.

– Bă, și nu-ți spun că mă trezesc cu proasta cum merge la maică-mea și-i spune că eu am luat-o razna, că nu o mai vreau și că mă comport urât cu ea.

– Nu pot să cred. Ce spera ea să rezolve că merge la maică-ta? Nu-mi dau seama, să mor dacă îmi dau seama. Mi se pare o tâmpenie fără margini.

– Da, mă. Și vin de la interviul de angajare unde eram plecat. Și nici nu intru bine pe ușă că maică-mea mă și ia la scandal că ce am cu fata, și de-astea. Bă, tu știi cum ne-am certat? Rău de tot. La un moment dat o întreb:

– Dar tu pe cine pu*a mea crezi? Pe copilul tău sau pe o tâmpită?

Firesc, am avut scandal și cu tată-mio, că de ce vorbesc așa cu maică-mea, și chestii de-astea. De aia m-am și mutat din Lonea înapoi în Petroșani.

– Păi și de ce nu i-ai zis care e faza?

– Păi știi cum e mama, se atașează de oameni.

– Da.

– Bă, și tot mă freca maică-mea la cap că ce-i cu mine și de-alea. Îmi făcea scandal non stop. Și-i spun tot. Dar tot, nu așa.

– Și ce-o zis?

– A zis că într-adevăr nu trebuia  să se bage.

[Ca și notă personală, consider că ultima persoană de pe pământ care trebuie să se intereseze de viața mea romantică sau sexuală este maică-mea. Nu este bărbat, deci n-are de ce să își bage nasul. N-o privește și doar pentru că este măritată nu înseamnă că se și pricepe la principiile din spatele masculinității. Dar divaghez.]

– Da, nu trebuia să se bage.

– Așa. Și fii atent. A doua zi vine iarăși bagaboanta la ei mei.

– Iarăși? Nu înțeleg ce vroia.

– Bă, nici eu. Mama, ca o doamnă ce este, nu i-a zis nimic, că îi era jenă să o facă curvă pe față.

– Așa.

– Bă, dar cum taică-mio era băut, începe și-i zice tot. Dar tot. Și eu nici măcar n-am vorbit cu el, mă-nțelegi?

– Foarte tare!

– Da, mă. Și știi ce mă doare?

– Păi ar fi cam multe chestii.

– Păi da, mă. Că mi-a luat la fu*ut aproape toți "prietenii".

– Cu ei ce o să faci?

– Nimic. Din partea mea pot să și moară. Nu am nevoie de prieteni fără caracter.

– Logic.

– Da mă, și mi-e ciudă că am investit sentimente și bani în relația asta. Și n-aveam de niciunele, plm.

– Trist.

– Da, știu că o să spui că putea fi mai rău.

– Păi putea fi mai rău. Că, no, v-ați făcut planuri și alte de-astea.

– Da, mă. Dar dacă ea se freca cu altul și rămânea însărcinată. Știind că eu am f*tut la ea, normal, creșteam copilul altuia, că nu știam. Și mi se râdea în față: uite și la prostul ăsta.

– Asta cam așa e.

– Puii mei, sunt foarte nervos. Fii atent fază.

– Alta?

– Da mă, să înnebunesc. Mergeam până la ai mei în Lonea, după ce m-am mutat în Petroșani. Miercuri, acum.

– Așa.

– Bă, și în Lonea mă opresc trei inși și unul dintre ei îmi spune că să o las pe Bianca (parapanta nenorocită) în pace, că e prietena lui. Am, început să râd.

– Și ce i-ai zis?

– Bă, să-mi spui să o las în pace când oi suna-o eu.

– Și ce-or zis?

– Ce să mai zică, erau perplecși. Bă, îți dai seama, mă oprește lumea pe stradă pentru o curvă! Îți dai seama că la fazele astea mă enervez!

– Păi ai și de ce. Dar, spune-mi, ai mai sunat-o?

– Nu mă, că nu sunt așa de tâmpit.

– Sigur mă?

– Să mor io.

– Dar dacă te sună îi mai răspunzi la telefon?

– I-am șters numărul din agendă, iar din cap nu i-l știu.

– Nu mi-ai răspuns la întrebare.

– Bă, dacă mă sună și mă prind că e ea, normal, îi închid în față!

– De ce?

– Păi zi și tu, ce aș mai aveam de vorbit cu ea?

– Corect. Ai o bere de la mine. Mă rog, un suc, că nu mai bei alcool de 7 ani.

No, ce îi poți spune unui om care a trecut prin așa ceva? Nu de alta, dar eu am fost un tip norocos. Aveam, la un moment dat, o relație stabilă, de peste un an și jumătate, cu o fată pe care am iubit-o sincer. Lucram ca bodyguard/ paznic de noapte. Într-o seară, pe la ora 20, mă cheamă șeful până la el la birou, să vorbească ceva cu mine. Să vedeți fază.

Vulpe, un coleg de muncă (asta este porecla lui) vine la mine, eu stând la masă și bând o bere. Vulpe ăsta este un tip care a făcut școala de corecție (nu trebuie judecat prea aspru, totuși, familia lui s-a destrămat și a ajuns al nimănui) și vreo doi sau trei ani de închisoare. Și-mi spune așa:

– Bă Robi, uite, te înșeală femeia. Am văzut-o acum o jumătate de oră cum se lingea cu unul în stația de autobuz de la Dacia (adică pe unde stă ea).

– Cum arăta tipul?

– Bă, m-am uitat destul de bine, că ea nu mă știe. [Și mi-l descrie perfect. Știu cine era. Ba chiar mi-a și dat detalii despre el, că no, băieții din cartier află repede].

– Da, mersi Vulpe, ești un domn. Toată stima.

– Bă, n-am știu dacă să-ți spun sau nu, dar am zis că e mai bine să știi.

– Da, e mai bine. Hai, bea o bere cu mine. Fac eu cinste.

Normal, a doua zi ajung pe la ea și, cum stăteam amândoi în pat, o întreb:

– Auzi, tu ce ai face dacă ai fi în locul meu?

– Despre ce vorbești?

– Despre noi.

– Aș fugi și nu m-aș uita înapoi.

M-am îmbrăcat tacticos și încet, în timp ce ea plângea cu lacrimi de crocodil că să nu o părăsesc, că ea ne iubește pe amândoi (știa că m-am prins de tot) și că nu vrea să mă piardă. Ciudat este că eram vesel, adică no, măcar știam, putea fi mai rău, etc. Iese cu mine și mă conduce până în fața blocului, plângând în continuare în hohote.

– Robi, te rog, nu mă părăsi.

– Nu văd rostul, sincer.

– Nu vreau să te pierd.

– Trebuia să te gândești la asta înainte de a te ține de prostii. Cum adică, eu plec de la tine și în jumătate de oră deja te mozolești cu altul? În public? Mai bine spune-mi dacă ați făcut sex.

– [Își lasă privirea în jos.] Nu.

– Hai pa, adio, la revedere și la gară.

– Măcar permite-mi să te sun din când în când.

– Nu, nu-ți mai permit nimic. Ți-ai pierdut privilegiul de a mă avea în viața ta.

– Te rog.

– Marș mă.

Mă întorc cu spatele și plec. În seara aceea ploioasă de primăvară o auzeam în spatele meu plângând și cerșind disperată îndurare, așteptându-se să mă întorc și să o privesc cum mă așteaptă înapoi umilă, să o privesc cum nimeni altul nu o mai privea. Știam atunci, însă, că dacă mă întorc fac rahatul praf, așa că n-am făcut-o. Ajuns acasă, alor mei, care erau în bucătărie, le spun doar atât:

– De astăzi, numele D este interzis în familie. Dacă mă sună, eu nu vreau să știu. Dacă mă caută, indiferent dacă sunt acasă sau nu, să îi spuneți că nu sunt acasă. Pur și simplu nu vreau să mai știu nimic de ea. Mersi!

– Vrei să mințim?

– Nu, vreau să îmi țineți partea.

Lucru care, dealtfel, s-a și întâmplat. De aceea cred că sunt un tip, totuși, norocos. Plus că părinții nu s-au băgat niciodată, absolut niciodată, în relațiile mele, considerând, pe bună dreptate, că nu îi privesc și că eu trebuie să aleg și să decid pentru mine. Bine, asta după ce le-am atras atenția, în timpul altei relații, că nu îi privește. Dar să revin, ce îi mai poți spune unui bărbat umilit într-un asemenea hal?

15 Comentarii

  1. 314ra2 28 februarie 2010 la 10:21 - Raspunde

    Dude .. wtf … vere …
    Din mai bine in mai bine vad ca o dai …

  2. TNH 28 februarie 2010 la 10:34 - Raspunde

    Mie tot nu-mi vine să cred că se mai găsesc oameni de genul masculin atât de prostuţi. Citez: \”Mai bine spune-mi dacă ați făcut sex.\” Deci, Robin, iartă-mă, dar chiar eşti papagal. Cum dracu\’ mai şi întrebi? Tu chiar credeai că nu? o_O Nu era limpede? Adică se linge cu unul, dar nu şi-o trage cu el? No shit, huh? :dizzy:
    În plus, un sfat moca de la mama Omida pentru amicul tău:
    DACĂ ÎNTR-O RELAŢIE UNUL DINTRE PARTENERI CHELTUIE MAI MULŢI BANI DECÂT CELĂLALT, E ÎNŞELAT CU SIGURANŢĂ. CURVELE VOR ÎN PRIMUL RÂND BANI, ŞI NUMAI DUP-AIA P**Ă. (Da, ştiu, vă e greu să credeţi că nu vă apreciază pentru dotări, ci pentru bani. :nuu: )

    • Robin Molnar 28 februarie 2010 la 11:20 - Raspunde

      :shy: Oho, câteodată sunt și mai papagal de atât. XB Adică no, când vine vorba de alții sunt expert, când vine vorba de mine, însă, sunt… prostuț. T_T

  3. Mariuskl 28 februarie 2010 la 13:40 - Raspunde

    Bre, mi-am pierdut vreo 20 de minute citind povestea, dar a meritat. Intr-un fel mi-a adus aminte de micile povestioare si faze pe care le-am auzit sau vazut la pustanii din liceul nostru dar si din alte licee.

    Parca in valea jiului e o diferenta destul de mare in faze de genul fata de orase mai mari.

    • TNH 28 februarie 2010 la 13:51 - Raspunde

      Da, pe naiba. Peste tot e la fel. Dacă m-aş apuca să povestesc eu câte ştiu, ehei… =)

      • Robin Molnar 28 februarie 2010 la 13:55 - Raspunde

        @Mariuskl

        =D Nu pot să generalizez, dar parcă în Petrila/ Lonea/ Cimpa este cea mai mare densitate de parapante din Valea Jiului. Urmează, apoi, Lupeni și Vulcan. =D Asta așa, din experiența personală. =D Dar, așa cum spune și TNH, peste tot este la fel, chiar dacă prima impresie este alta. =D

        @TNH

        Păi și ce te reține? Bagă să vedem și noi! =D

        • TNH 28 februarie 2010 la 15:15 - Raspunde

          Nu pot. O să spuneţi că mă dau drept Fecioara Maria, că sigur nu m-aş putea abţine de la nişte caracterizări mai dure. =D

          • Robin Molnar 28 februarie 2010 la 15:22 -

            =D Lasă, dragă, că nu suntem chiar așa de răi. =D

  4. Mariuskl 28 februarie 2010 la 18:02 - Raspunde

    TNH – categoric ca mai sunt si cazuri de genul prin tara, dar prin valea jiului parca fazele de genul sunt prea dese.

    Robi, prin Lupeni si Petrila stiu si eu ca in general is adunate curvele de prin vale. Prin Vulcan si Petrosani mai stiu, dar ceva mai putine. Doar le stim, am stat ani buni p\’acolo.

    • Robin Molnar 01 martie 2010 la 01:17 - Raspunde

      =D Păi no, oricum am pune problema tot ar părea că generalizăm. Personal m-am ars rău de tot cu una din Petrila, după un an și jumătate. Cu una din Vulcan m-am ars mai repede. Prin Lupeni s-au ars mai mulți prieteni de-ai mei. =D

  5. Molnar Bianca Andreea 01 martie 2010 la 05:34 - Raspunde

    Deci au fost atatea faze care i-au dat de inteles respectivului ca prietena lui e o parasuta si el tot umbla dupa ea.
    Nu sunt unii barbati niste prostuti(ma rog, prosti in adevaratul sens al cuvantului).
    Da si tipa, iti dai seama ce kilometraj are? Totusi isi schimba uleiul cam des gagica.

    Oricum apreciez faptul ca nu te-ai intors inapoi la D. si ca ai mers tot inainte. Pusy =D

    • Robin Molnar 01 martie 2010 la 15:01 - Raspunde

      =D Păi no, oricum nu aveam alternativă. Adică nu aveam la ce să mă întorc. Nu ling unde am scuipat. =D

  6. geteha 15 martie 2010 la 09:50 - Raspunde

    [b][/b] [color=blue][/color] si iata cum fetele ne fac sa scriem atatea randuri…naspa :)….si iata cum cei care au trecut prin astea citesc tot :)) damn

    • Robin Molnar 15 martie 2010 la 15:53 - Raspunde

      =D Haide bre, mai sunt pești în ocean. Undiță să ai! =D

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.